Ce sînt tefeliștii și care sînt costurile pentru România

Cine sînt, de fapt, tefeliștii? “Tinerii frumoși și liberi”? Și mai ales, cu ce se ocupă ei? Generatia Y, cum au mai fost numiți, s-a născut începînd cu prima parte a anilor ’80 și pînă către 2000. Sfîrșitul mileniului. William Strauss dă ca repere 1982 – 2004. Ei sînt “Generation Me” (Generatia: EU!”), după cum îi descrie psihologul Jean Twenge, și nu fără să aibă dreptate, întreaga generație avînd o problemă de narcisism, fiind profund autocentrică, raportîndu-se în permanență la propria persoană și la propria plăcere. Culmea e că acești hedoniști nu sînt fericiți. Dimpotrivă, poartă cu ei o ură și o supărare de proprții mitice. Sînt generația care consideră că „nu a primit destul”. Ca și cum asta n-ar fi îndeajuns, politicile publice au schimbat macazul, în consonanță cu ce era pe afară, usurînd viața tineretului și explicîndu-le că sînt „speciali” și că toți sînt „la fel de buni”. Ca să nu se ofenseze nimeni. Deci, cei care în mod bizar se cred „de dreapta”, au crescut cu cele mai ciudate și stîngiste valori.

Problema a pornit, dincolo de familie, din sistemul de învățămînt, unde „minți luminate” au înțeles să dea „premiul 1″ întregii clase, și celui mai deștept, cum și prostanului, punîndu-i pe picior de egalitate. Să se elimine corigența și repetenția! Să se suprime competiția și supremația, nu-i așa, nedreaptă, a celui clasat înaintea incapabilului. Restul a venit ca o avalanșă! Să ne amintim doar de protestul plătit de George Soros, cu indivizi închiriați de pe “Rent A Crowd” din fața Trump Tower imediat după aflarea rezultatelor oficiale ale alegerilor din SUA. Clădirea a fost protejată de utilaje de salubritate și de cordoane ale poliției, dar lumea era isterică și s-a decis să se utilizeze forța. Atunci i-a venit unui politist newyorkez ideea să ia un carton și să decupeze niște „ecusoane de participant”, pe care politiștii le-au împărțit celor „revoltați”. Care, fericiți, au plecat spre casă. În uimirea generală, polițistul a explicat că avea și el două fete, aparținînd aceleiași generații, în consecință știind cum gîndesc aceștia. Sistemul a lucrat la fel și în America, și în UE și în România. Cum și mișcarea #resist / #rezist a funcționat în paralel în România și în Statele Unite.

Analfabetismul social și funcțional din România a ajuns la 42%! Oficial. În mod paradoxal, nu pesedișitii suferă cel mai tare aici, ci exact tefeliștii. Sînt atît de proști (în cel mai pur sens al cuvîntului) încît operează cu „adevăruri” de genul: pesediștii sînt comuniști, Ion Iliescu conduce pesedeul, oamenii votează cu pesedeul pentru că primesc doi mici, rușii sînt comuniști, tefeliștii nu trăiesc bine pentru că „ciuma roșie” fură, lumea e spălată pe creier pentru că se uită la Antena3, dar ei sînt șmecheri și ca să nu fie spălați pe creier nu se uită la televizor, nimeni nu poate lupta cu corupții decît Codruța Kovesi, Europa este „de dreapta”, Trump va prăbuși economia pentru că e prost, credința creștină inseamnă să pupi moaște, gazul se scumpește că vrea Dragnea și nu că ar exista o piață liberă și reglementări ale Comisiei Europene, e adevărat pentru că a scris pe Facebook, creșterea salariilor ne destabilizează, președintele are procurorii în subordine, ba chiar și Guvernul, deciziile Curții Constituționale trebuiesc aprobate prin referendum, nu sînt spitale pentru că sînt catedrale, așadar, un întreg evantai de inepții crase care ar trebui să fie cel puțin bătătoare la ochi, dar care pentru niște analfabeți nu au cum să fie…

Probleme de această natură nu apar peste noapte, ci sînt rodul unor decenii de așa-zise reforme ratatate în învățămînt, unde școala elementară și liceul nu mai reușesc să ofere bazele necesare pentru învățămîntul superior. Care învățămînt superior dă rateuri tot mai sonore. Da, de ceva timp, școala românească produce numai tîmpiți. Dar cu diplome. De aici vin problemele sociale și economice! Nu e ușor să convingi un prost că habar nu are despre ce vorbește, cînd o diplomă îi atestă un titlu de absolvent.

Pentru că și-au neglijat propria educație, pentru că habar nu au cum sau ce să lucreze, pentru că nici statul nu încurajează munca, cca. 4 milioane de oameni în putere și perfect apți de muncă stau și „protestează” sau umblă brambura prin lume, și se uită uimiți ca vițelul la poarta nouă cînd li se spune că  există o penurie de forță de muncă, deci nicidecum nu este adevărat că nu s-ar găsi joburi. Generatia Y nu vrea însă vreun loc de muncă în vreun parc industrial, nu vrea să se scoale dimineața, nu vrea să se murdărească pe mîini. Mai bine se înscrie la un al doilea sau un al treilea „master”, la fel de inutil ca și primul. De asta, generatia Y a devenit un balast pentru piața muncii, pentru firme, afaceri, economie. Ei sînt adevărații asistați sociali ai țării!

Supradimensionarea eului, vine însă și cu prețuri aferente! Dezamăgirea cronică. Depresia. Revolta. (Vezi Twenge – Generation Me: Why Today’s Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled–And More Miserable Than Ever Before). Tefeliștii au fost crescuți fără să cunoască cuvîntul „nu”. Lor li s-a permis orice și li s-a dat orice își doreau. Chiar dacă cei care le dădeau o făceau pe credit. Au crescut bazîndu-se pe o gratificație instantanee. Problemele au venit aproape imediat: obișnuiți să își obțină plăcerea pe loc și fără nici un efort, au ajuns niște indivizi care nu sînt capabili de empatie, deci nu sînt capabili nici să întrețină relații de prietenie sau de cuplu. Căci acestea se întrețin tot cu efort. Pentru „una mică” există acum Tinder. La fel, nu sînt capabili să dezvolte relații de colegialitate cu cei cu care muncesc. Oricum, îi urăsc pe toți și visează să ajungă manageri sau cel puțin consultanți. Ei sînt, propriu-zis, niște indivizi singuri, izolați, dar copleșiti de propria lor grandoare pe care se miră că cei din jur nu o apreciază. Nu sînt apreciați nici la locurile lor de muncă! În primul rînd din cauza instrucției precare și a lipsei de abilități, asta indiferent de numărul diplomelor obținute. Sînt o generație care nu a citit și nu citește cărți. Au trecut printr-un învățămînt care i-a obișnuit să bifeze ceva pe un test grilă și să copieze. Au făcut o facultate de 3 ani unde au auzit chestii teoretice și unii s-au dus la un masterat care presupune elaborarea unei fițuici care să conțină „mari adevăruri”, din alea, corecte politic. Cu toate astea, ei visează să conducă de la bun început companii sau chiar statul. Cică ar fi îndreptățiți. Milenialii au fost catalogati drept „generatia pierdută“, a indivizilor care se angajează „ca să creeze un impact” (deci nu ca să muncească) și în scurt timp realizează că nu pot creea nimic, nici chiar „impact” și ajung pe prima listă a disponibilizaților.

Situația tefeliștilor din România este însă mult mai tristă decît pare la o primă vedere. Aproape o cincime din grupa de vîrstă 15-35 de ani nu este angrenată în nici o formă de învățămînt, dar nici nu muncește. Propriu-zis, nu se ocupă cu nimic. Din 5.300.623 de tineri între 15-34 de ani, 1.049.523 nu învață și nu muncesc. Stau! Freacă menta. Înjură pe facebook. Se duc în club sau în bar, trag pe nas. Si, da, protestează!

Sursa: Eurostat

Tefeliștii nu tînjesc după libertate, proprietăți, nu îi interesează chestiunile de mediu sau chestiunile sociale. În schimb, vor să aibă ultimele gadgeturi și să locuiască împreună cu părinții și să profite de pe urma muncii lor fără să facă nimic. Care, chipurile, li se cuvine. Nu din cauza generației de „ratați” (a părințiilor lor) au ajuns unde au ajuns?

Simptomatic este și că abia 27% dintre tefeliști spun că ar fi interesați să pornească o afacere în sectorul privat (Eurostat). Sigur, și acesta e doar un deziderat. Chiar și cei care se avîntă în această zonă, nu reușesc să depășească un pseudo-entuziasm de tip „start-up”, ei așteptînd ca lucrurile să se facă singure sau să vină cineva și să munceasca în locul lor. Nu întîmplător, media de viață a firmelor românești a intrat în declin. Guvernul face eforturi să mobilizeze această categorie, cu planuri de a oferi 40.000 de euro oricui dorește să își deschidă o firmă. Iar cei care ar fi vizați, tefeliștii, urlă că Guvernul e alcătuit din hoți, comuniști, și să plece. Mai sînt și alte genuri de catastrofe: programe de tip RePatriot. Sigur că în teorie sună bine, doar realitatea e alta. Ideea a fost să se identifice „vîrfuri” românești din Occident și să se aducă în tară, crezînd că acestea vor stimula în vreun fel munca, afacerile și încetini exodul înspre afară. Celebra teorie cu „unicorni” cu care de pildă Marissa Mayer a dat de pămînt cu Yahoo. Iar cînd unui asemenea program i se aplică si „corecții” politice, nu e greu de imaginat finalul.

Sursa: Eurostat (NEET – not in education, employment or training)

Deci, ce naiba îi interesează pe tefeliști? Să participe la „evenimente”. Conform Harris Poll, principala investiție a generației este în „experiențe” dobîndite prin participarea la diverse evenimente. Dacă vă intrebati de ce sint ei indreptatiti sa aibă pietuca lor si evenimentul lor unde sa isi etaleze gadgeturile si să dea cu laseru’ pe peretii Guvernului. Este singura variantă in care ei pot “apartine” de ceva. Asa isi bifează nevoile sociale de apartenentă. Asa-zisa lor ură impotriva PSD-ului nu este decit un “adeziv social”, oricit de antisocială sau antidemocratică ar fi intreaga lor mișcare.

Cînd, cu ajutorul serviciilor au reușit să se strîngă în piețe și apoi să genereze niște voturi, cei care au ajuns în Parlament au dovedit că habar nu au ce caută pe acolo sau cum funcționează instituțiile. Goțiu doarme pentru că e plictiseală, Nicușor Dan face biluțe din muci și le mănîncă, doamna Presadă se plînge că în trecut au fost bărbați care au încercat să facă sex cu ea, Chichirău îl filmează pe Șerban Nicolae, iar Adrian Dohotaru s-a apucat să mănînce din coșul de gunoi ca să demonstreze că e trist pe planetă, mai e unul care punea muzica să urle ca să nu poată lucra comisia parlamentară din care și el făcea parte.

Ultimul sondaj arată că abia 18% dintre cei pe care îi interesează să iasă la vot au o opțiune politică. Știu cu cine vor să voteze! Restul, cei care nu știu cu cine să voteze sau nu vor să voteze, reprezintă 82%! Imens. Apoi, 76% zic că lucrurile merg într-o direcție greșită.

Tute tefeliste

Deși nu par lămuriți  nici cu propria lor viață, nici acasă, nici la serviciu – cei care au un loc de muncă, principala chemare a tefelistului este să le spună celor care au muncit și au cusut hainele cu care ei se îmbracă, au făcut pantofii pe care îi încalță sau telefoanele pe care nu le scapă din mîini, cum să trăiască, sau daca să mai trăiască! Doar făcînd o succintă trecere în revistă a mesajelor înlacrimatelor și sensibilelor ființe – tefeliștii – în fața unui protest al simpatizanților PSD, regăsim cele mai crîncene etichetări: țigani, viermi, jeguri, gunoaie, căcați, patibulari, hoți, o întreagă gamă de epitete ce vor să demonstreze că nimeni nu s-a născut egal cu tefelistul, că ceilalți sînt sub-oameni. Pe alocuri, pe Facebook, se fac propuneri pentru a se strînge bani pentru asasinarea lui Tăriceanu, plata pentru niște romi care să îl înjunghie pe Dragnea, uciderea în masă a pesediștilor. Sau uciderea în masă a parlamentarilor. Nu ei. Să vină cineva și să le ucidă adversarii. Ei au niște prafuri de tras pe nas. O bere incertă de consumat. Un flat white.

Nu în ultimul rînd, o bună parte din „vină” aparține si tehnologiei. Datorită tehnologiei tefelistul poate trăi „social” într-o lume virtuală, în care interacționează cu alți marginali social, unde prostia unuia se propagă „viral” către toți ceilalți, unde se pot autoiluziona că lumea e altfel decît cea în care viețuiesc izolați. Tehnologia ar putea să îi ajute. Dar ei pur și simplu nu vor să știe adevărul. Ar putea bunăoară să caute datele oficiale de pe siteuri oficiale ca să își formeze o părere, dar Tapalagă, Guran, Chirilă sau Bot par căi mai facile ca să se „informeze”. Alea sînt „sursele veridice”. Informație gata mestecată și regurgitată. Esența, tati! Nu stăm să gîndim!

Plus de asta, a te informa e futil, și-așa pesediștii fură tot, deci… fatalitate! Mai bine să dăm drumul la un joculeț, mai bine sa ascultăm o așa-zisă muzică sau să ne uităm la filmulețe cretinele, pe care cel puțin credem că le înțelegem… Sau dacă e serial, la ultimul sezon.

De ce ne mirăm atunci că serviciile și-au aruncat privirile în această direcție? Iată o turmă numai bună de transformat în carne de tun! De ce să ne mirăm că tefeliștii emit cele mai extremiste opinii, de la uciderea săracilor, bătrînilor sau blonavilor, la interzicerea reproducerii pentru cei care nu votează corect sau se opun „celor corecți”, adică lor? De ce să ne mirăm că visează naționalizări și confiscarea patrimoniului și banilor firmelor? De ce să ne mirăm că visează la o redistribuire a averii „românești” către cetățeni (aici bănuiesc eu că pesediștii nici n-ar avea voie să primească, ei fiind oricum hoți)? De ce sa ne mirăm că vor să fie conduși de un alt tăietor de frunze la cîini, șomer, Cioloș? De ce să ne mirăm că își denunțăa propriii părinți și cer să li se retragă cele mai elementare drepturi cetățenești?

După cum am mai spus-o și pe Facebook, dacă vă e antipatic Șerban Nicolae, ajunge să o băgați si pe Chichirău în poză. Vi se pare Firea insuportabilă? Băgați-l pe Nicușor în poză făcînd biluțe. Acești aroganți și frustrați de tefeliști l-ar putea transforma și pe ucigașul de Iliescu într-un bătrînel simpatic, rasat și sofisticat.

Iar costurile sînt deja uriașe. Cînd ai o întreagă generație nesocializată, frustrată, care gîndește în dihotomii simple (alb/negru, noi sîntem buni/ăia sînt răi, unii au/alții n-au) și false cauzalități (nu pot munci pentru că Dragnea…), odată cu ieșirea de pe piața muncii a Genrației X (generația mea), cînd această generație de ciudați va începe să parvină și să pună ghearele pe conducere, va fi o jale cumplită.