Raoul Weiss, secretul lui Polichinelle și amenințarea la adresa securității naționale

Modeste Schwartz sau Håns Ivanović sînt pseudonimele lui Raoul Weiss. Un transilvănean, țăran de-al nostru din Mera, de lîngă Cluj, născut în Alsacia, format în Franța și aiurea, avînd și o carte de vizită universitară, deh, ca orice ”conspiraționist dughinist”: asistent la Universidad Carlos III de Madrid, predă apoi lingvistică la Sorbona, pe urmă la Eötvös Lorand la Budapesta, ajungînd în cele din urmă și la UBB Cluj. Un spirit deschis și liber, care își asumă realitatea și refuză să o ascundă sub preș de dragul confortului intelectual. Un boem? Un rebel? O imensă sperietoare pentru serviciile românești ce contează pe prostia nației. Servicii ce s-au infiltrat în presă, dizlocuind ziariștii, recuperînd dintre gazetarii șomeri elemente demne să slujească cu abnegație cauzei progresiste. Gașca de la PressOne, de exemplu. Cei care au descoperit și ”dezvăluit” și ”secretul lui Polichinelle” cu care-mi încep articolul.

EXPLICIT: Raoul Weiss, ziarist de la Visegrad Post, cu vederi conservatoare, stabilit la Cluj, a fost expulzat din România, urcat în avion și expediat la Viena, cu interdicție de a mai călca în țară în următorii 5 ani pentru că și-a exprimat opiniile în mod liber. Acuza: este o amenințare la adresa siguranței naționale. 

Raoul Weiss / Foto: Facebook

Marea problemă cu Raoul Weiss nu este numai faptul că gîndește, ci că o face și cu voce tare. Că scrie. Că scrierile lui sînt preluate în serie de publicații ce scapă controlului serviciilor. Că publică în Visegrad Post. Însăși numele de Visegrad le dă securiștilor frisoane, căci reprezintă o alternativă la mizeria actuală pe care ei se schinuie de la Emil Constantinescu încoace să o controleze și să o perpetueze. Cu dosare măsluite, judecători și procurori corupți, o așa-zisă presă transformată în cutie de rezonanță a propagandei progresiste și a serviciilor străine, făcute preș în fața corporațiilor.

Raoul Weiss

Aleksandr Dughin este o altă mare sperietoare. Teoriile lui susțin că, printre altele, conservatorii își doresc un stat solid, ordine, familii sănătoase, valori pozitive și o întărire a rolului religiei și Bisericii în societate. Subversiv, sau ce?

În fața expansiunii ateismului și, mai nou, în fața expansiunii islamului, Dughin avea să ”descopere” faptul că și europenii, și rușii, se pot revendica de la același filon axiologic, creștin, conservator și european. Altfel spus, că e mai puțin important dacă ești ortodox, catolic, protestant sau neoprotestant, important e că ești creștin și ca atare ar putea exista aici o punte de legătură între Rusia și Europa. Iar asta e Eurasia. Opusă la ceea ce Dughin denumea ”revoluția anti-americană”. În fapt, anti-liberală sau anti-obamistă. Sau iliberală, ca să utilizez un termen desuet. Ciorba, însă, o putem face oricît de lungă, iar atunci esențialul va fi cu siguranță ocultat. Dar, în sprijinul teoriilor dughiniste, aș veni cu vorbele mai aplicate ale lui Vladimir Putin, cel care își exprima temerera nu atît în fața armelor americane sau a sancțiunilor economice impuse de minunata ”lume occidentală”, ci față de expansiunea așa-ziselor valori progresiste: homosexualitatea, migrația ilegală în masă, pulverizarea societății, disoluția statului, Bisericii și familiei. Ca atare, spunea Putin, Rusia este chiar dispusă să plătească, să dea gaz, ca această ideologie distructivă să rămînă dincolo de granițele ei. Sigur, în context, inclusiv Grupul de la Visegrad și-a fixat țintele în acord cu noua optică de la Moscova, înțelegînd de ce Rusia se simte vulnerabilă și își dorește o izolare de zona ”occidentală” prin țări-tampon. Venirea la putere a lui Donald Trump avea să bulverseze însă multe calcule. Dintr-o dată, recuperarea Rusiei devenea posibilă, atîta vreme cît aceasta își dorește să facă parte din lumea conservatoare, cum tot conservatoare ar putea deveni și Statele Unite la o adică. Dar deocamdată treburile se mențin complicate în această zonă, mai clare ar putea să devină abia după vizita de anul viitor al președintelui Putin la Washington DC. Și tot ar mai rămîne în discuție chestiunea chinezească.

Așa a devenit Raoul Weiss un adevărat Alex Jones!

Raoul Weiss a apărut într-o postare a lui Dughin în urmă cu niște ani. Deci, tragedie! Este ”omul rușilor”. Este și ”omul ungurilor”, doară vorbește ungurește! Mai și scrie la Visegrad Post! Nasol. ”Mă simt ca acasă în Transilvania, unde am găsit însă ceea ce nu mai era de găsit acolo (în Alsacia – n.n.): o țărănime clasică, civilizația europeană adevărată. Pentru mine asta înseamnă civilizație: jocul popular de pe Someș, din Țara Călata, doinele, simțul familiei, fidelitate față de neam, creștinism – nu smartphone-uri și autostrăzi care anulează zadarnic distanța dintre locuri uniformizate în matrix-ul capitalist”, se confesa Raoul Weiss lui Alexandru Petria.

Raoul Weiss / Foto: CityNews

Să rezumăm: civilizație europeană, simțul familiei, fidelitatea față de neam, creștinism. Iată, așadar, definiția clară a ”amenințării la adresa securității naționale”.

Acum, tare aș vrea să îmi spună cineva cînd și mai ales cine (politician, securist, mama lu’ Baba Cloanța) a venit vreodată să ne spună și nouă, cetățenilor fără dinți, teleormăneni, proști, împuțiți, sau ălora făcînd parte din elită sau sibienilor arieni, că am avea de ales între homosexualitate, pedofilie, droguri, migranți subsaharieni, ateism, servilism în fața corporațiilor – adică echivalente ale progresismului luminos și binefăcător nației și pe de altă parte familie, Creștinism, țară, valori tradiționale – adică echivalente ale atacului la adresa securității naționale. Cine a definit această ”securitate națională”? Securitatea? În numele cui? Cu ce drept? Poate că cei de la MAI ar trebui să poată să comunice de cînd delictul de opinie a devenit o amenințare la adresa securității naționale, nu că n-am ști încă de pe vremea lui băsescu că presa în sine este o mare amenințare.

Și, în final, nu-mi rămîne decît sa îi cer lui Raoul Weiss să privească cu îngăduință România. Traversează momente dificile. Nu este încă pregătită să accepte spirite libere și gînditori neprogramați de securiști. Ce vă mai pot dezvălui este că Raoul Weiss făcea parte dintr-un grup organizat de gînditori din care mai făceau parte elemente dușmănoase precum Claude Karnoouh sau defunctul Francois Breda. Ca să nu mai zic de Alexandru Petria sau de Claudiu Gaiu.

La început au venit să-l ridice pe Raoul Weiss… Și eu nu am strigat în apărarea lui pentru că nu eram în situația lui Raoul Weiss… 

Decizia MAI

 

Vezi si: Cazul Weiss sau cum s-au scăpat ”conservatorii” în pantaloni de dragul ”interesului național”

 

4 thoughts on “Raoul Weiss, secretul lui Polichinelle și amenințarea la adresa securității naționale

Add yours

  1. Când o sa inteleaga lumea ca jinezii nu au cum sa fie nici oamenii ungurilor, nici ai rusilor, nici ai … nu stiu cui.
    Nu! Ei sunt doar ai lor! Doar pentru cauza lor lupta, sub diverse masti!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: