Patru primejdii pentru România: prostia, globalismul, migrația și China

De ce nu există în România nici un partid ca UKIP, FIDESZPiS, AfDMoVimento 5 Stelle, Lega, PzP etc. care să îmbrățișeze noile viziuni ce regîndesc Uniunea Europeană și se poziționează fățiș pe poziții antiglobaliste, antimigraționiste, de ce nu avem o mișcare similară cu Gilets jaunes sau SaveMySwedenam putea înțelege de exemplu urmărind prelegerile lui Steve Bannon, cel care a fost strategistul lui Donald Trump și a definit și construit chiar în inima Europei ceea ce a căpătat numele The Movement, declarată o alternativă a Societății Deschise a lui George Soros și care și-a propus să obțină în viitorul Parlament European nu mai puțin de o treime din parlamentari.

Steve Bannon

Întreaga teoreie ”bannoniană” se învîrte în jurul ideii de populism. De dreapta, de stînga, în clipa de față nu are o prea mare importanță! Mai există un termen pe care Steve Bannon îl folosește cu larghețe, anume acela de ”naționalism”. Ambele sintagme au fost tăvălite prin mocirlă de-a lungul timpului, în general termenului de populist asociindu-se cumva neseriozitatea, iar ideii de naționalism tot ce poate fi mai frumos, dar și mai abject în mintea oamenilor. Diferența uriașă survine din faptul că Steve Bannon vorbește cît se poate de explicit despre un naționalism economic (strict economic), în timp ce în România noțiunea se referă aproape explicit la naționalismul etnic. Deoarece, nu-i așa, naționalist înseamnă oarecum ”patriot”, iubitor de ortodoxie, de Eminescu, Mihai Viteazu și în mod clar pe poziții contrare cu ungurii care ”vor să ia Transilvania”, de exemplu. Avem mai jos o mică ilustrare!

Avem prima dată știrea de presă (conservatoare) că papa Francisc ar dori să viziteze Şumuleu Ciuc, unde, anual, are loc un pelerinaj. Ca și cum la pelerinaj ar participa – de regulă – exclusiv români, iar acum li s-ar refuza asta, ziarul informează că ”Budapesta” vrea să transforme evenimentul într-unul unguresc. Bifînd caracterul ”patriotic”. Păi ”Budapesta” nu trebuie să trasnsforme nimic! La limită, chiar este un eveniment unguresc, deși în principal este catolic. Începînd cu 1567 are loc exact aici și exact de Rusalii. Acest pelerinaj amintește de victoria secuilor (catolici) asupra principelui János Zsigmond (protestant), care ar fi dorit ca și secuii să treacă la noua religie. Dar n-o să găsiți asta în cărțile de istorie! Ca atare, ”patriotul” Berenghi, care a servit în Légion Étrangère, își prezintă arma cu lunetă îndreptată în direcția în care se desfășoară pelerinajul religios. Pentru că, nu-i așa, ăia sînt bozgori, iar ”noi”, aici de veci stăpîni. Cam acesta este naționalismul românesc.

Sumuleu Ciuc

Din acest motiv, naționalismul despre care vorbește Bannon este cel economic! Nicidecum etnic, după cum spuneam. Doar un naționalism sănătos, economic, poate strînge lumea laolaltă, fără a face diferența între etnii, religii, rase etc. Pentru ce? Ei bine, pentru reinstaurarea și întărirea cetățeniei. A drepturilor cetățenești. Însă aici, dăm de o altă problemă: suveranitatea.

În toate luările sale de poziții, Bannon pornește de la Tratatul de la Westfalia, din 1648. De ce? Pentru că acest tratat așeza la temelia construcției europene (și nu numai) ideea suveranității statale și a libertăților religioase. Pentru că stă la baza legilor internaționale de astăzi. Problema e că regăsim Transilvania în tratat, în contextul alianței cu Suedia împotriva Poloniei (dar nici asta nu veți găsi în manualele de istorie!), nu însă Moldova sau Țara Românească. Evident, acestea nefiind nici catolice și nici protestante. Mai mult, ar trebui purtată discuția despre principele Rákóczi György I și II, numai că aceștia nu figurează în manualele de istorie de la noi. Ceea ce nu înseamnă că nu și-au adus aportul la ceea ce avea să devină Transilvania, ulterior parte a României. Dar ca să n-o luăm pe arătură, e de subliniat aici că înainte de tratat, atît papalitatea cît și Sfîntul Imperiu Roman își rezervau dreptul de a interveni în chestiuni interne ale formațiunilor statale existente. De la tratat încoace, rolul actorilor supranaționali se încheie, fiecare popor fiind singur răspunzător de propria soartă. De propriile alianțe. De cuceriri. Deci, ceea ce propune Bannon, este o reașezare a principiilor suveranității de stat la condițiile de astăzi.

De ce avem o problemă cu istoria această lacunară care s-a predat în școli? Ei bine, pentru că pe aceasta s-a articulat naționalismul etnic, primitiv, vindicativ, exacerbînd golurile din text și oferind explicații convenabile național-comunismului ceaușist, de exemplu, al cărui continuatori îi regăsim fericiți în peisajul actual (Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan etc.), construind pe aceleași eșafodaje. La fel de adevărat și pe partea cealaltă, maghiară (Tökés de exemplu). Oricît de răstălmăcită ar rămîne însă istoria Transilvaniei astfel încît să fie ”convenabilă” vreunui grup, cei care au trăit efectiv în Transilvania sînt totuși depozitarii amintirilor anumitor evenimente din trecut pe care naționaliștii nu le pot mistifica. Cum ar fi cele de la Șumuleu Ciuc. Cu mormintele pe care nici Ioan Berenghi, nici Dan Tănasă, nici Adrian Boieru sau alți fervenți naționaliști nu le pot pulveriza. Cum nici fundamentaliștii ortodocși nu le pot nega existența, oricît și-ar dori. În schimb, aici își găsesc un teren deosebit de fertil exact globaliștii (Sabin Gherman, Tudor Duică, Fancsali Ernő etc.) care în numele unui viitor mai echitabil pentru minorități sau pentru ”minoritatea transilvană”, pot propune orice scenariu, chiar și secesionist, dar scopul final fiind ”raiul globalist”, neomarxist. Și, ca să încheiem subiectul, chestiunea pe care naționalismul etnic românesc nu vrea să îl înghită, este că maghiarii din România sînt cetățeni români. Au aceeași carte de identitate cu restul populației. Chiar dacă, ”avînd prea multe drepturi”, îndrăznesc să meargă la biserici catolice sau protestante, îndrăznesc să își vorbească limba maternă. Vorbim despre 6% din populația țării. Votanți.

Suveranitatea și cetățenia sînt chestiuni viu discutate în actuala structură europeană. Bannon subliniază că nici un singur politician ”anti-Davos” nu s-a pronunțat pentru părăsirea UE, nici Morawiecki, nici Salvini, nici Orbán etc. Ca atare, rămîn în discuție două alternative. Dacă ne dorim o suveranitate națională, atunci transferul de suveranitate către Bruxelles trebuie să înceteze. Dacă în schimb ne dorim un stat federal european, atunci renunțarea la suveranitate este esențială. Problema este că nimeni nu a întrebat vreodată cetățenii acestei țări ce anume își doresc. De ce? Pentru că avem o clasă politică extrem de aglutinată, cu interese ce coincid la virgulă.

Steve Bannon definește extrem de precis ceea ce face ”elita” globalistă: lichefiază monedele naționale prin intermediul băncilor naționale, transferînd pierderile către cetățeni și încearcă să ”nulifice” atît cetățenia, cît și drepturile ce decurg din această cetățenie, distrugînd societatea și statul. Ca atare, lupta nu se dă între dreapta și stînga, nu se duce între liberali și conservatori, nu o găsim între progresiști și reacționari, ci între cei care văd statele naționale ca pe un obstacol ce trebuie depășit și cei care văd statul național ca o valoare centrală ce trebuie ocrotită. Globaliștii însă nu se luptă doar cu statele naționale, ci si cu conceptul de cetățenie din interiorul statului național. Din acest motiv trebuie să distrugă tot ceea ce ține de fundamentele statului și a societății occidentale: credința creștină, familia, școala, sistemul de sănătate, rolurile sociale, instituțiile. În noua arhitectură nu mai există granițe, monedă proprie, voință a poporului, tradiții, istorie, cultură proprie, ci toate izvorăsc numai de la ”elita” de la Davos. Acel Davos care consideră că lumea trebuie condusă de capii corporațiilor transnaționale, nu de guverne și nicidecum pe baza votului cetățenesc. Concentrarea deciziei și resurselor la nivelul corporațiilor din media, farma, tech etc. care sînt interesate strict de profit, calcă în picioare cetățeanul, mica afacere locală, capitalurile autohtone, industriile locale.

Să nu ne mirăm, deci, că votul cetățeanului nu mai valorează nici cît o ceapă degerată în ochii politicienilor PNL-USR-PMP-Demos-Iohannis-Cioloș, care aruncă și suveranitatea țării cu mare scîrbă la tomberon, cum – surpriză! – de exact același tratament are parte cetățeanul și cînd vine vorba despre PSD-ALDE, care procedează însă mai cu fereală, fără a ocoli cu vreun milimetru agenda globaliștilor. Am să-l citez aici pe Petre Căluian care a sumarizat întreaga poveste pe FB: Semnarea in 2017 la Istambul a Acordului privind politicilie de gen / Trîntirea referendumului pentru redefinirea căsătoriei / Strategia Naţională pentru Educaţie Parentală / Legea offshore privind cedarea gazelor românești / Semnarea la Marrakesh a Pactului pentru migrație / Accelerarea implementarii politicilor privind relocarea migranților pe teritoriul național (impotriva art.3 (4) din Constiuție) / Proiectul aderării la Euro și renunțarea la unul din ultimele instrumente prin care suveranitatea națională se manifestă: moneda națională / Baletul facut din impotență politică sau trădare, cu Sistemul ocult de putere, privind legile justitiei și statutul de ”stat în stat” al serviciilor secrete etc. 

 

Cum s-a ajuns aici?

În primul rînd prin de-industrializare. Dacă în România un actual mare ”liberal” se străduia să scape de fabricile pe care le considera ”mormane de fier vechi” prin privatizare și lichidare, ne vom aminti totuși că unii am achiesat, gîndindu-ne cu naivitate că premierul de atunci, Petre Roman, se referea la avansul tehnologic al Occidentului și la nevoia de retehnologizare. Ceea ce, evident, nu era așa. Cum nici motivația nu era una legată de bunăstarea țării. Era un plan. Același plan care a funcționat perfect în tot Occidentul. Acolo era vorba despre externalizare,  outsourcing etc. Găsirea de mînă de lucru ieftină (în India, China, Indonezia etc.) pentru a manufactura produsele industriale astfel încît să se maximalizeze profitul obținut.

Pentru că, ceea ce te învăța în Vest orice școală de business era că ceea ce contează este maximalizarea profitului pentru acționari. Nu s-a schimbat nimic! Exact asta au în vedere și astăzi ”elitele” de la Davos. Ceea ce s-a produs, în schimb, a fost o pulverizare a nivelului de trai pentru întreaga clasă muncitoare și clasa de mijloc, șomaj, cu pierderea demnității de sine, lipsa perspectivei…

Pentru segmentul antreperenorial s-au adus taxe, reglementări și hiper-reglementări, impozitarea excesivă a muncii etc.

Dar toate acestea au avut și o consecință asupra producției și comerțului autohton: cartelizarea și uciderea ideii de piață liberă, după cum arată Dan Diaconu într-un text pe care trebuie să îl citiți și înțelegeți. Mai puteți adăuga gripele aviare și porcine, activitatea lui Gheorghe Pogea, inginerul care conducea Finanțele pe vremea lui Boc și care extermina firmele mici și mijlocii sau Gelu Diaconu, șeful ANAF pe vremea lui Ponta, care făcea exact același lucru!

Dar nimic nu se compară cu mafia bancară! Dacă în Occident falimentul Lehman Brothers a dus la criza din 2008, la fel de adevărat este că a dus și la politiciele de tip “too big to fail”, care aveau să nască instituții ”prea importante” ale sistemului financiar și bănci ”prea importante” pentru sistem, companii de asigurare etc. care ”merită păstrate” potrivit ”marelui” economist  Paul Krugman. Adică, dacă ”elita” de la Davos, dacă ”geniile” de pe Wall Street sau din City-ul londonez au transformat credite neperformante in grămezi de bani fictivi și sistemul s-a prăbușit, aia e. Nimeni nu a fost răspunzător pentru ce s-a întîmplat. Nimeni nu a rămas fără bonusuri sau prime în minunatele instituții globaliste. Pentru că datoria a fost transferată cetățeanului plătitor de taxe și de impozite, muncitorului, clasei de mijloc. Mai mult, datoria s-a internaționalizat.

În România, suplimentar, dincolo de dobînzile bancare pe zero, prin care bancherii i-au spus omului de rînd că e fraier, că tot ceea ce știa despre economisire este apă de ploaie, am avut și ”șansa” de a-i avea la conducerea țării pe Băsescu și pe Boc. Oameni ”de dreapta”. Cu complicitatea guvernatorului BNR Mugur Isărescu, au contractat de la FMI, desigur cu sprijin din partea Comisiei Europene, un credit tip ”centură de siguranță”, adică de care nu aveam nevoie, doar ca să fim asigurați ”în caz de ceva”, de ”doar” 20 de miliarde de euro. Despre o parte din fonduri, cea dinspre FMI, se spune că nici măcar nu ar fi ajuns vreodată în țară! În schimb, din acești bani s-au cumpărat certificate de trezorerie americane pentru a se injecta lichidități în ceea ce spuneam că era ”too big to fail”. Pe partea Comisiei Europene, banii s-au dus preponderent către băncile europene. Tot un fel de bailout. Mai exact, via rezerva BNR, au fost ”împrumutate” aceste bănci, cu dobînzi infime, care la rîndul lor au ”împrumutat” România, încasînd diferența de dobîndă. Și, pentru că tot au intrat niște bani, s-au prevăzut și niște bonusuri de performanță, dincolo de comisionul luat de Isărescu. Bonusurile s-au cifrat la cca. 28,4 milioane de euro. Nu mai trebuie să spun cine le-a plătit.

De bucurie, pe lîngă ”efectele crizei”, Boc și Băsescu au tăiat și salariile și pensiile, pentru că cele 20 de miliarde de euro s-au dovedit o sumă insuficientă în fața voracității ”liberale”. Asta pentru cei care povestesc despre ”ciume roșii”. Mai mult, intenția era să se contracteze și un al doilea credit de la FMI!

Dar tot aici mai trebuie amintit și ”Programul Prima casă”, nimic altceva decît o altă injecție de 7 miliarde de euro, prin garanții guvernamentale, direct în băncile comerciale. Odată acordate creditele, micile jocuri ale mafiei bancare au intrat în linie dreaptă, în special prin modificarea ratei de dobîndă la care băncile se împrumută între ele, în lei. Celebrul ROBOR. Manipularea ROBOR-ului a făcut ca toate creditele acordate să aibă o geometrie variabilă. Cu tragediile aferente și, din nou, cu nota de plată transferată direct cetățeanului. Nu că asta ar fi vreo noutate în UE! Deutsche Bank a fost prinsă cu manipularea dobânzilor la euro, cu nereguli în zona dobînzilor la yeni japonezi, apoi Societe Generale – activităţi de tip cartel în zona derivatelor financiare pe dobînzile interbancare la euro, Royal Bank of Scotland –  influenţarea dobînzilor la yeni, JPMorgan Chase şi Citigroup – la fel, manipularea dobînzilor la yeni, scandalurile LIBOR şi EURIBOR atrăgînd atenția nu doar asupra manipulării indicilor, cît mai ales asupra faptului că bănci presupus concurente colaborau pe față!

Revenind la ai noștri, să ne mai amintim doar că Victor Ponta își dorea un al doilea acord cu FMI, însă ”mai permisiv”. Numai că, Ponta a pierdut conducerea, iar ”Guvernul Meu”, condus de Julien Cioloș, a anunțat că nu va mai efectua un al doilea împrumut, din cîte se spune, promitînd liderilor europeni stoparea creșterilor salariale dar și stoparea accesării fondurilor europene, devenite între timp mai utile Germaniei pentru finanțarea migranților.

Un alt mare semn de întrebare ar fi în privința ”dorinței” României de a adera la zona Euro. De data aceasta, campionii sînt cei de la PSD și ALDE. Greu de imaginat o aderare cu salarii de 400 de euro!

Băncile sau mai precis oligarhia financiar-bancară este cea controlează conducerea politică a țării, nicidecum invers! O oligarhie bine protejată de serviciile de informații. Care servicii nu au nimic de a face cu România, ci par să vegheze la punerea în operă a ceea ce s-a numit Vienna Initiative, și ca să-i parafrazez pe Ralph De HaasYevgeniya KorniyenkoAlexander Pivovarsky și Elena Loukoianova, a avut menirea ”să îi transforme pe păcătoși în sfinți”, anume, să confere băncilor comerciale multinaționale drept de control comun asupra deciziilor de politică internă în Europa Centrală și de Est. 

În paralel, s-a mers pe distrugerea învățămîntului și înlăturarea gîndirii prin impunerea de modele acceptabile și, desigur, pentru că există și adversari politici, demonizare. Și în România, și în Occident, învățămîntul s-a infiltrat cu cadre care să propage noua ideologie globalistă, neomarxistă, adaptări curriculare survenind neîncetat. Începînd cu grădinița și terminînd cu studiile postdoctorale, materiile de studiu mustesc a ”progresism”, feminism, teorii despre genuri și minorități. S-au raliat procesului ONG-urile,  artiști, vedetele de tot felul, în speranța lor deșartă că vor continua să ocupe poziții de vedete și pe mai departe, cu beneficiile subînțelese. În octombrie 2017, Soros a împins 18 miliarde de dolari către Open Society Foundation, acesta fiind cel mai mare transfer efectuat vreodată de un donator privat unei singure fundații. Tot aici ar trebui să intre și armata de propagandiști care au dizlocuit ziariștii de la majoritatea publicațiilor. Parte din ei, fie sînt pe statele de plată ale lui Soros, fie în solda noii Securități.

Migrația, ca și relocările, au același scop: scăderea veniturilor celor care muncesc efectiv. Nu există nimic umanitar în a accepta migranți! E doar o falsă perspectivă globalistă! Colonialistă. Imperialistă. Migrația îi îndeamnă pe cei calificați să își părăsească țara subsahariană, africană,  magrebiană, lăsînd în urmă doar o subdezvoltare și mai pronunțată, sclavie modernă și aservire în fața capitalului internațional. Migrația înseamnă, în schimb, scăderea salariilor în țările de destinație, unde eventual, noii veniți vor fi angajați de multinaționale, în detrimentul cetățenilor europeni. Să mai punem la socoteală și cheltuielile, deloc de neglijat, cu cazarea, hrănirea și îndemnizarea migranților, plata pentru pagubele produse. Cu toată presa mințind fără jenă, cu toată propaganda și cu toți politicienii încercînd să denatureze lucrurile, muncitorul european, purtătorul de vestă galbenă, a înțeles că lucrurile au ajuns prea departe în goana pentru profit.

Abandonarea credinței creștine este un alt imperativ globalist. Papa Francisc, întorcîndu-se în februarie 2019 de la Abu Dhabi, a declarat că Islamul și Creștinismul vor promova ”valori comune”. Mai mult, alături de șeici, Francisc a adăugat: ”Am vrut să oferim un semn suplimentar, clar și decisiv”. Dar poate că exact imaginea care a circulat în presa de can-can ar descrie și mai exact ”semnul” dat!

Foto: yaplakal.com

Un ultim aspect ar fi participarea la cheltuielile militare care nu ne privesc (Afganistan, rachete, avioane, crucișătoare etc.) Statele europene nu au nici un motiv să răspundă pentru greșelile făcute de alții, de complexul militar-industrial american sau de politiciele expansioniste și de o rapacitate ieșită din comun ale regimului totalitar chinez. Cu toate acestea, ”Primăvara arabă” a fost decontată tot de plătitorul de taxe și de impozite, în jur de 7 triliarde de dolari, în timp ce resursele au mers în buzunarele bogaților lumii. La fel și în cazul României! Dincolo de participarea la aceste cheltuieli de război, România nu are absolut nici o vină nici pentru trecutul colonialist al unor țări europene, nici pentru diversele războaie duse în Orientul Mijlociu sau în Africa, deci devine cu atît mai greu explicabil de ce se plasează în sarcina cetățeanului român achitarea unor astfel de cheltuieli. Iar cînd vorbim despre chinezi, nu putem scăpa din vedere fortificațiile din Marea Chinei de Sud, care s-au făcut pe banii colectați pentru schimbări climatice. Pe care, nu-i așa, tot cetățeanul e nevoit să le achite.

Mai avem în discuție plata pentru lupta cu ”corupția” și finanțarea serviciilor. În România, acest efort financiar se cifrează la miliarde de lei anual. Miliarde care nu se duc nici în infrastructură, nici în sănătate și nu contribuie cu nimic la bunăstarea cetățeanului.

Încet-încet, cetățeanul european a înțeles un lucru: că nu sistemele economice sînt problema, nu liderii locali, nu cetățenii, ci așa-zisa ”elită”. Acea ”elită” ce nu pare deloc deranjată de lipsa de perspectivă a cetățeanului, nici de declinul nivelului de trai, ci doar de explicarea necesității acestui declin și ținerea în viață a corupției, imposturii și incompetenței. Globalistul Slavoj Žižek spunea că Macron e apogeul ofertei politice a societății tehnocrate. Din păcate, adevărul este că Macron, ca și ceilalți globaliști, nu reprezintă nici o ofertă pentru omul de rînd. Pe drept cuvînt, Steve Bannon clasifică sistemul ca fiind neo-feudal și care nu poate genera decît sărăcie. Cel mai bun exemplu, spune Bannon, sînt milenialii, care sînt cu cca. 20% în urma părinților lor, ca atare singurele lor speranțe stau în moșteniri, nicidecum în ceea ce pot ei realiza. Problema majorității tinerilor este că nu au o slujbă pe care să se poată baza, iar majoritatea dintre ei se află la 2 salarii diferență de dezastru. Pentru cei trecuți de 50 de ani, lucrurile stau chiar și mai rău!

China are o istorie de 4000 de ani și, plin de aroganță, îi consideră pe cei dinafara granițelor ca fiind barbari. China este un stat mercantilist și totalitar. Odată cu insistențele globaliștilor de a accepta China în WTO (World Trade Organization), cei de la Davos au început să amaneteze Occidentul, iar China a devenit principala manufactură a țărilor vestice, prin utilizarea forței de muncă ieftine. Numai că, între timp, statele occidentale au fost forțate să predea Chinei patentele majorității inovațiilor, astfel ca procesul de producție să nu aibă de suferit.

Foto: People’s Daily, China

Administrația Trump, indiferent de ce ar putea crede unii și alții, a înțeles cîteva chestiuni esențiale. Anume, că astăzi, China duce un adevărat război cu Vestul, nu în termenii tradiționali, ci în cei ai secolului în care trăim: informațional, cibernetic, tehnologic, economic. Ceea ce administrația Trump încearcă să facă, nu este distrugerea Chinei, ci mutarea înapoi în Vest a lanțului de producție, pentru a stopa debalansarea lumii. Oricît de criticat ar fi fost, conceptul pare să fi fost deja înțeles și de Canada, și de Marea Britanie, și de Mexic, și de Japonia, Pakistan și alte state care au început să sprijine activ conceptul bilaeralismului în dauna multilateralismului promovat înca de la primirea Chinei în WTO și pînă în prezent. Un multilateralism de care cuplul Merkel-Macron par să nu se dezică.

Totuși, puterea unei țări rezidă în puterea sa economică, pentru că fiind doar o entitate dezindustrializată, devitalizată, oricare țară se află la cheremul celui care este capabil să producă și să comercializeze bunurile fără de care ceilalți nu pot exista. Nu în ultimul rînd, o bună întrebare ar fi ce se întîmplă dacă se prăbușește economia chinezească? Vorbim despre economia total netransparentă a unei țări totalitare, condusă de un Partid Comunist, cu un șef de stat ales pe viață. E un castel din cărți de joc, tocmai intrat în recesiune!

În următorii 50 de ani vom asista, dacă toate merg bine, la lupta pentru hegemonie între China și America. Pentru că așa arată noua lume bipolară. Rusia, oricît s-ar strădui unii să o înfățișeze ca pe o mare primejdie, reprezintă o economie de dimensiunile Italiei. În clipa de față, Rusia se află în alianță cu China și cu India, dar și cu țări precum Iranul sau Siria, ceea ce nu face Rusia mai puțin atractivă pentru Germania sau Franța cu care derulează schimburi comerciale importante.

Întrucît propaganda se mulțumește să îl beștelească pe Putin, relațiile cu China au căzut mereu într-un con de umbră. Deși, chinezii apar pînă și în Strategia Energetică a României 2019-2030, cu finalizarea Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti, realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele- Nicopole sau o centrală puternică la Rovinari, în Gorj. Doar la Rovinari, discutăm despre o investiție de cca. un miliard de euro! Asta în condițiile în care România nu știe exact care fesă în care luntre și-o așează.

Și Bucureștiul și Budapesta s-au aruncat cu mare voluptate peste baloanele de săpun chinezești de miliarde de euro! Nu întotdeauna pachetul coincide, insă, cu ambalajul! Ca să nu o mai lungim, un exemplu grăitor ar fi realizarea ”cartierului chinezesc” de la Craiova. Greu de crezut că dacă România va mai dori relații bune cu Statele Unite să se bazeze pe bune relații și cu China.

Odată cu declanșarea scandalului Huawei și 5G, a devenit clar pînă și pentru globaliști că nu pot conta pe corectitudinea chinezilor, cărora le place globalismul, dar cu condiția ca ei să fie cei care îl implementează. Astfel că, pînă și George Soros pare să fi devenit peste noapte fan al lui Donald Trump, singurul pe care îl consideră în stare să stăvilească frenezia chinezească. Dintr-o dată, sistemul de rating social prin intermediul căruia globaliștii doreau să controleze populația, a devenit ”nedemocratic”, fiind pus în operă de chinezi.

Bannon, Salvini, Modrikamen / Foto: Modrikamen -Twitter

Mișcarea lui Steve Bannon se adresează în primul rînd clasei muncitoare, mulți din această categorie nemaiparticipînd de ceva vreme la procesul electoral din cauza lipsei de reprezentare. The Movement își propune să unifice toate facțiunile anti-establishment și să treacă peste dihotomia stînga/dreapta și să lupte deschis cu regimul politic și economic impus de ”Partidul Davos”. Directorul desemnat pentru a conduce The Movement este Mischael Modrikamen, un avocat belgian, un așa-zis politician de extremă dreapta, care nu vede cu ochi buni finanțări din fonduri off-shore sau dinspre Rusia. America Latină va fi reprezentată de Eduardo Bolsonaro, fiul președintelui brazilian Jair Bolsonaro. Bannon a inițiat și un curs de formare la Roma, la Dignitatis Humanae Institute. Scopul declarat fiind acela de a stabili o apropiere politică între catolicism și mișcările populiste și naționaliste europene. Înainte să se apuce cineva să strige că vrea să fure Ardealul, să ne gîndim totuși care părți ortodoxe s-au implicat ori s-ar implica în schimbarea paradigmei europene? Între timp, avem desigur modelul polonez, dar acela este catolic.

Deci? Ce se întîmplă cu România? La ora actuală, România nu are nici un partid care:

  • să înțeleagă situația politică și economică actuală – atît externă cît și internă – și să reușească să transmită acest lucru în mod coerent
  • să aibă o strategie de politică externă și mai ales una de politică regională
  • să aibă un lider care să genereze încrederea necesară unei mișcări anti-sistem
  • să aibă un mesaj deopotrivă credibil și integrator, care să nu construiască pe divizare sau ură
  • să nu abordeze naționalismul etnic sau fundamentalismul ortodox
  • să abordeze în mod serios deconstrucția statului paralel, înglobînd aici nu doar procurorii sau ofițerii serviciilor secrete, ci deopotrivă și cadrele din învățămînt și din administrație
  • să își asume lupta cu sistemul, nu doar să îl mimeze în prag de alegeri sau prin mesaje sporadice pe Facebook, 2-3 ședințe și cîteva ieșiri pe televiziunile perfect compromise
  • să aibă un canal propriu de comunicare sau să comunice direct cu cetățenii
  • să își dorească într-adevăr puterea și să lupte ca să dobîndească puterea pentru a determina schimbările enunțate
  • să aibă un proiect de reconstrucție națională, bazat pe naționalsim economic, la baza căruia să stea cetățeanul, muncitorul, individul din clasa de mijloc
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: