Două lucruri urăște Dan Tănasă pe lumea asta: șovinismul și ungurii! Și cu asta v-am spus și bancul cu Dan Tănasă, care încet-încet devine un fel de personaj de banc, un soi de Bulă, privit cu tot mai multă milă de cei care-i înțeleg acțiunile. Cum altfel să te privească cei care află că ai o problemă că municipalitatea vrea să construiască 3 locuințe pe care să le ofere unor medici care ar accepta să se stabilească în Secuime, adică într-o zonă fără cine știe ce posibilități, deschideri, oportunități, fie mari șanse de cîștig etc. Dar însuși faptul că niște cetățeni români de etnie maghiară ar avea parte de asistență medicală mai bună te cutremură! Nu contează că și niște români ”de-ai tăi” vor beneficia de serviciile acelorași medici. Cum naiba să te privească localnicii care află că ataci Primăria la CNCD pentru că anunță că are un post de șofer și menționează că e nevoie de cunoașterea unei limbi străine – potrivit reglementărilor UE? Reglementări de care Tănasă, evident, nu a auzit. În schimb, a bănuit imediat că Primăria vrea să angajeze un ungur vorbitor de ungurească și nu un român vorbitor de spaniolă. Deci s-a opus angajării șoferului într-un mod delirant!
La fel s-a întîmplat acum și cu spectacolul Teatrului “Andrei Mureșanu” care produce (pare-se cu succes) un spectacol în baza textului unui “dramaturg maghiar”, ca etnie, nu ca și cetățenie, anume Székely Csaba. Deci, Bulă, văzînd afișul, dar nu spectacolul, constată că este ”revoltător” ca un etnic maghiar să scrie o piesă de teatru ”despre anul 1918”. Etnicii maghiari, după cum prezumă ”patriotul” sînt fie cretini de-a dreptul, fie șovini, și am stabilit de la bun început, el nu suportă șovinismul!
Spectacolul în sine, produs de Ana Maria Popa, cu actori români, de la Teatrul Andrei Mureșanu (vă rog să observați cît de unguresc e totul!) stabilește cu Prefectura ca acest spectacol de teatru să fie inclus în șirul evenimentelor dedicate Centenarului. Mai notăm și că spectacolul este co-finanțat de Ministerul Culturii si Identității Naționale. Suma e ”fabuloasă”, cu totul e vorba de cca. 50.000 de lei (vreo 20 de salarii, costume, recuzită, lumini, ce mai presupune un spectacol).
”Patriotul” Dan Tănasă, însă, trebuia să ”salveze” ceva, astfel că se adresează Prefecturii cu ”îngrijorările” de rigoare, iar Prefectura care nu avea chef de alte scandaluri, decide de comun acord cu teatrul să nu mai prezinte premiera spectacolului pe 1 Decembrie. Cum ar zice Dan ”Patriotul”: ”Au murit toți dramaturgii din România și am ajuns pe mîna lui Szekely”. Băi, patriotule, n-au murit toți, iată că și Szekely e tot din România! De unde a dedus ”patriotul” că e o ”bășcălie”? Pai Szekely e bozgor! Nu e clar?
Și, pentru că trebuia cumva să se dea și cu rahatul în ventilator, în sala de spectacole și-au făcut intrarea triumfală cei de la Frăția Ortodoxă și de la Noua Dreaptă ca să ”apere” România! Oameni aduși de prin alte localități. ”Nimeni nu poate batjocori la nesfîrșit simbolurile naționale românești fără să întîmpine nici o reacție. Vă anunțăm că de acum încolo poporul român va avea reacții” – au glăsuit ”patrioții”. Nici ei nu văsuseră spectacolul, dar și pentru ei era clar ca Szekely e bozgor, deci că batjocorește simbolurile naționale. Doară le-a spus Tănasă.
Pînă să se decidă dacă ”poporul” acela de teatrologi are reacții sau doar erecții, sceneta tragicomică a protestului s-a propagat în câteva minute doar pe paginile site-urilor teatrelor europene, oferind un adevărat deliciu pentru actori și regizori. Nu mai discutăm cum s-a văzut asta în presa de afară. Mai ales în zona de comentarii.
Actorii români de la Sfîntu Gheorghe au îndurat cu fruntea sus întregul asalt. Pe urmă, au încercat să comunice cu ”patriotul”, dar acesta i-a blocat!
Iată ce postează Mihai Tîrnoveanu, ”creștinul” de serviciu cu ura împotriva ungurilor:
Nu vi se pare evident că înainte de spectacol, scenaristul ”a curățat” textul? A venit bozgorul și, speriat de patrioții români, probabil că a rescris piesa tremurînd? Iar actorii și-au învățat probabil la WC, plîngînd, noile replici. Cu siguranță! Apoi Teatrul l-a ”retras” de pe site? Cam cît de prost să îi crezi pe ceilalți să debitezi asemenea minciuni? Și ăștia se dau mari creștini? Mari ortodocși? Frăția Șovină.
Székely Csaba este un tînăr dramaturg de succes din Tîrgu Mureș, freelancer – după cum se declară, administratorul Teatrului 3G. Ca și viziuni, tefelist, împotriva PSD, a Referendumului pentru familie etc. etc. Iar pentru că începe să prindă cheag și în afară, normal că e globalist, asa-zis liberal, se pronunță împotriva ”dictatorului” Viktor Orban, bănuiesc că nu suportă nici Grupul de la Visegrad. Redacția DoR l-a inclus pe lista celor 100 care vor defini România de mîine. Să mai zic ceva? OK! Și Florin Bădiță, fondatorul ”Corupția ucide”, a câștigat titlul de ”Personalitatea europeană a anului”, acordat de Euronews, pentru că s-a plimbat în chiloți cu metroul.
În paralel, niște ”patrioți” din Cluj s-au deplasat în Ungaria pentru a sărbători în felul lor Centenarul. Vorbim aici despre Șef de lucări dr. Ioan Baca, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, catedra de Geografie – extensia universitară Bistrița, care împreună cu doi amici au și popularizat o ”premieră românească”, faptul că au dus tricolorul românesc pe cea mai înaltă culme din Ungaria. De 1 Decembrie.
Ceea ce ”patrioții” clujeni nu au aflat, este că 1 decembrie reprezintă pentru Ungaria nu pierderea Transilvaniei, ci pierderea a peste două treimi din suprafața țării, precum și peste jumătate din populație. La fel, industrie, căi ferate etc. Cum istoria e destul de parțială pe la noi, iată că nu se prea știe că teritorii din fosta Ungarie s-au dus către Austria (azi Burgenland), Cehoslovacia (ulterior și Ucraina), Yugoslavia (Vojvodina) și România. Dar, de ce ar fi asta surprinzător dacă vorbim despre un cadru didactic de la UBB-ul condus de naționalistul și protocronistul Ioan Aurel Pop? Și greu mă abțin să nu fac și o analiză a discursului rostit de marele ”istoric” Ioan Bolovan, la Cluj, pe 1 Decembrie 2018. Ioan Bolovan este colegul lui Ioan Aurel Pop de pe Plagiate.ro.
Ca atare, afară de cei 1,2 milioane de unguri din Transilvania, mai sînt 600.000 în Slovacia, 300.000 în Serbia, 200.000 în Ucraina, vreo 40.000 răspîndiți prin Slovenia, Croația și Austria. Deci, atunci cînd cei din Ungaria spun că pentru ei 1 decembrie nu e o zi de bucurie, e bine să fie provocați, chiar în Ungaria, de ”patrioți” cu ștaif universitar. De altfel, și acest gest a fost foarte bine receptat de presa de afară.
Știu! Dacă nu-mi convine, să mă car de aici. Iar ”doctorul” Bîca să fie făcut academician. Pentru că merită.
Cînd nu tot ce zboară se și mănîncă…
Ar fi extrem de trist ca, din nou, să rămînem doar cu ridicatul poalelor în cap. Iar pentru asta, am să vă spun o poveste adevărată și tristă. Despre doi istorici clujeni. Unul, profesor, la o vîrstă venerabilă, ba chiar și bolnav, al doilea mai tînăr, cîndva o mare speranță, astăzi o epavă lăsată în urmă de sticlele de alcool. Și despre o întîlnire internațională a istoricilor…
Cum e obiceiul, un hotel mai răsărit, o sală de conferințe, lume universitară, politețuri. Vă salut dom’ profesor! Îl cunoașteți pe colegul de la Zagreb? Acum predă și la Maryland. Iată-l pe distinsul coleg de la Varșovia. Iar acela e Icsulescu, cel care a scris cartea cutare. Ați citit-o? O, dar iată și niște grei! Cel cu barbă e de la Ankara… Iar doamnele sînt de la Albert Ludwig din Freiburg! Ele au scris cercetarea aia despre cutare. Totul e foarte în ton cu muzica pînă cînd ajung și ai noștri să prezinte frumoasele lor rezultate. Iar sala rîde. Iar pe măsură ce continuă expunerea, rîde și mai tare. Jenant! Pe urmă, dintr-o dată, se golește în jurul distinșilor colegi din România. Dar le vezi fețele celorlalți, care parcă spun: hai, meștere, cum e aia cu lupta multimilenară? Cum i-ați bătut voi pe turci? Unde ați apărat creștinismul, stînd pavăză? În Moldova? Serios? Că turcii fugeau spre Suedia? În ce an era asta?
În esență, ceea ce s-a prezentat la conferință, nu diferea tare mult de cele pe care le auzim toată ziua pe acasă. Adică baliverne. Jumătăți de adevăruri, cîte un gest scos din context și exhibat ca fiind o mare găselniță gata-gata să demonstreze că lucrurile stau pe dos decît știe tot mapamondul. Excepționalismul românesc. Din belșug răsplătit nu cu aplauze, ci cu rîsete în față.
Așa încît, mai bătrînul profesor și-a dedicat finalul vieții pentru a-și rescrie toate lucrările. Dintr-o dată, ajuns în zona în care se cam trage linia de sfîrșit, a înțeles că întreaga lui carieră i s-a cam dus pe ceea ce vechea Cortină de Fier apăra, iar PCR își dorea mai mult și mai mult, iată că-l și răsplătiseră cu o catedră, cu apartament, cu titule. Iar acum, național-comunismul ceaușist s-a risipit, dar a rămas prin universitate vechea gașcă, adulatori de-ai lui Daicoviciu, Pascu, Ștefănescu, Duțu, Petric… Ba chiar și ai lui Ceaușescu. Cu rector, prorector, toată gașca. Adică cei ca Ioan Aurel Pop sau Ioan Bolovan. Figuranți ai unor combinații politice din jurul grupării Ioan Rus. Cu securiștii aferenți prin preajmă. Pe ăștia ei i-au crescut! Generația care asigură acum ”ieșirile naturale din sistem”. Care printre două terapii mai taie cîte un pasaj ceaușist din cartea scrisă cîndva. Pentru că nu e nimic mai sfîșietor decît rîsul acela al colegilor de breaslă de afară.
Colegi de breaslă care continuă să citească, să scrie, oameni care nu au încurcat educația cu politica și cu afacerile personale. Doar ca fapt divers, dincolo de ce apare pe Plagiate.ro, Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan și-au dedicat energie și timp nu ca să scrie ei cărți, ci ca să împroaște cu rahat ceea ce a scris Boia! O asemenea desfășurare de forțe e greu de imaginat în lumea academică. Cum e în orice zonă tangentă normalității!
Și derapajul nu e doar la nivel personal, urcă prin astfel de indivizi la nivel instituțional! Astfel, LARICS (Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică) a Academiei Române funcționează sub coordonarea Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale ”Ion I. C. Brătianu”. Cercetătorii și analiștii cooptați în această structură se ocupă de analiza metodelor și strategiilor folosite în războiul informațional care afectează România și Uniunea Europeană și care vin în special dinspre Rusia și Ungaria.
România suferă grav. Pentru că la Academie avem indivizi ca Dan Dungaciu sau Ioan Aurel Pop. Pentru că asta cu ”Comunicarea Strategică” pute a SRI. Deci, avem rezultatul ”cercetării” din bun start, adică faptul că ”Ungaria afectează România” și, ca să dea bine, afectează și UE, trebuie doar să croșetăm ceva teorii ca să ne ducă într-acolo. România suferă pentru că și-a ucis cu voluptate intelectualitatea, a adus în locul lor prostani cu ”origini sănătoase” ca și Pascu, care a format astfel de monstruozități intelectuale ce continuă la 30 de ani de la căderea comunismului să conlucreze cu aceeași Securitate. Și să promoveze aceleași baliverne ”istorice”. Ca să nu spun că însăși Securitatea e plină de prostani. Și tocmai am văzut că și Academia.
Deci, cine ar dori să înceapă orice reformă în țara asta, ar trebui să înceapă cu Securitatea, cu Academia Română, cu universitățile, să coboare spre zonele medii și inferioare ale învățămîntului, să le deratizeze, să rescrie manualele școlare, eventual să verse jumate din buget în educație. În formarea profesorilor care să-i poată apoi forma pe elevi. Abia atunci am reuși, poate, să nu ne facem de rahat de cîte ori ni se arată vreun prilej.
În rest, am rămas dator cu finalul poveștii mai tînărului istoric. El nu a decis să rescrie nimic. Zice că nu are nici un rost. Și bea.
Samizdat 
Leave a comment