Toate înregistrările care au curs anul acesta pe net, de la decesul celebrului Floyd încoace, arătau o bestialitate soră cu demența, nemaifiind propriu-zis vorbă de vreo demonstrație, ci pur și simplu despre jaf, incendiere, distrugere premeditată, vătămări corporale și chiar crime. Foarte puține au fost ocaziile în care acești anarhiști sau de-a dreptul teroriști nu aveau fețele acoperite.
Presa a aflat că, de regulă, acești indivizi sînt strînși de pe siteuri gen „rent a crowd”, de unde oricine dorește, își poate închiria o „mulțime”, o gloată, pentru flash-mob, pentru a filma o piesă sau pentru a sparge vitrine și a incendia. George Soros plătește 12 dolari pe oră, plus diurnă, transport, uneori și masă pentru a arunca în luptă minunații săi „social warriors”.
Dar, nici Democrații americani nu s-au sfiit să-i folosească! Iată că cei arestați în Portland (Oregon) de poliție sau de Multnomah County Sheriff’s Office (Oregon), au acum și fețe. Îi putem vedea și putem înțelege – în sfîrșit – de ce nu au nici o reținere să încalce legea.
Ce sînt semnele acelea de pe față? Urme ale consumului. De asta li se mai spune „Meth Heads”. Priviri rătăcite, erupții cutanate, mintea vraiște. Oameni pe care îi cumperi cu o doză sau, după cum spuneam, cu 12 dolari ora. Nu e puțin! Aproape 100 de dolari pe zi.
Și fumatul este o mare tîmpenie, și știu asta din proprie experiență, doară am cotizat la bunăstarea firmelor de tutun vreo 35 de ani. Dar methamfetaminele par o mult mai mare prostie! Ca să nu mai spunem că în Oregon, consumul de heroină sau cocaină este un lucru cît se poate de legal. Iarbă? Despre ce vorbim?
Vor spune unii că nu sînt toți așa. Sigur că nu! Mai sînt și susținătorii democrați care se filmează la volan. Îmi scapă motivul.
Iar acum, ajungem la cealaltă chestiune: de parcă susținătorii lui Trump n-ar fi tot la fel. Nu? Iată că nu sînt. Am urmărit absolut toate transmisiunile live (și au fost cîteva!) de-a lungul și de-a latul Statelor Unite. Unii poate că nu sînt mai breji, dar sînt sigur mai treji! Și încă nu i-a văzut nimeni nici jefuind magazine, nici incendiind, nici omorînd cu sînge rece alți oameni.
Și oferta electorală este perfect adecvată! Ce promite Trump? „Jobs, jobs, jobs”. OK, presupunînd că aveți o afacere, cam cîți din cei de mai sus ați dori să angajați și mai ales pentru ce? Iar apoi, să ne întrebăm în ce măsură ar vrea ei să lucreze?
Am auzit pe la noi expresia „nu mă dau jos din pat pentru 10 milioane”. Leafa minimă e ceva mai mare, dar de dragul spectacolului, hai s-o lăsăm așa. Nici ăștia, probabil, nu se dau jos din pat sau nu-și extrag siringa din braț. Așa, o ciupeală mică, rapidă, parcă merită. Cît să-ți asiguri o doză.
Ce mai promite Trump? Că reduce taxele? Și? Care din aceștia credeți că plătește taxe? Pe ce? Pe imobil? Pe venit?
Ar mai fi eradicarea drogurilor. Nu asta spunea Trump? Nu și pentru asta a ridicat zidul cu Mexicul? Iar ăștia ar trebui să-l voteze?
Vom observa extrem de ușor, în schimb, că democrații au alt gen de ofertă! Avorturi, „libertăți sexuale”, „obligația morală de a schimba clima planetei”, gratuități, segregarea bogaților, eliminarea „opresiunii”. Adică nimic. Nici că se regulau mai puțin pînă acum, nici că îi trăgea căldura prea tare de la încălzirea globală ce topește ghețarii de se inundă New Yorkul. Nu așa zicea Gore?
Aici nu este vorba doar despre Casa Albă sau doar despre o simplă luptă pentru putere. Este mult mai mult! Mike Bloomberg sau George Soros au vărsat milioane și milioane de dolari ca să-l scoată pe Trump din Casa Albă. Și să aducă acolo un fraier. Un om al sistemului. Este vorba despre distrugerea Statelor Unite, dar și a întregii civilizații „occidentale” cu tot ceea ce presupune asta: familie, școală, Biserică, economie, sistem de sănătate, tot. În numele „resetării”.
Fără granițe, fără Dumnezeu, fără poliție, fără școală, fără viitor. Singur în mijlocul distopiei. Cu pandemii și „crize climatice” în numele cărora individul va fi izolat și apoi aruncat la gunoi.
Pentru susținătorii lui Joe Biden, Trump este „fascistul” care a dat foc Americii, care vrea să-i priveze pe oameni de asistență medicală și să se preocupe de ce face fiecare femeie cu propriul uter. Textual, din comentariile de pe contul Twitter al lui Biden. Cascade întregi de astfel de imbecilități țîșnesc fără oprire de acolo.
Deja au apărut articole care cer legalizarea pedofiliei, eliminarea albilor, scoaterea celor închiși de prin pușcării, deschiderea granițelor, iar cireașa din vîrful tortului este promisiunea instaurării societății socialiste. Iar asta, în aplauzele loazelor anarhiste, nedeprinse nici măcar să-și șteargă mucii fără ajutor.
Kamala Harris, dar și Joe Biden, au vorbit deschis despre egalitate și mai ales despre echitate. Argumentele vizau precaritatea egalității ca atare, Kamala explicînd faptul că nu putem fi toți egali, întrucît unii au cam furat startul și sînt mai bogați decît cei care vin din urmă. Aici intervine însă echitatea, în numele cărei echități „îmbuibatul”, „chiaburul”, „burjuiul” sau mai nou „fascistul” sau „rasistul” sau „Covid-negaționistul” sau cel care nu crede în schimbări climatice, sau e pupător de moaște, trebuie jupuit și averea lui împărțită.
Nu-i așa, de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi! În numele acestei minunate dogme au fost deja uciși sute de milioane de oameni, însă speranța unei „mai bune aplicări” nu a pierit. În fond, „ideile sînt bune, doar că nu au fost corect aplicate”. Nici de Stalin, nici de Mao, nici de Pol Pot, nici de Kim, nici de Ho, au generat „prosperitate” și fericire ca cea din Etiopia, teroare, deportări, gulag, umilință, foamete, frig, tortură, subdezvoltare, crime împotriva umanității. Și a primit fiecare, nu după nevoi, ci cît a putut duce. Asta propun, acum, cuplul Joe Biden – Kamala Harris.
Un socialism „bine aplicat”, pe modelul tovarășului Xi din China, intens admirat de cei de la Davos. Pe de o parte, printr-o întoarcere la relații medievale, dacă nu sclavagiste, în coordonatele tehnologice ale lumii de astăzi, cu supraveghere în masă, într-o societate distopică, violentă, cu orori omniprezente, o lume atomizată în care individul nu mai trăiește în familie, nu mai are nici o siguranță, nu mai are nici proprietăți și nici intimitate, este la cheremul corporației, viețuiește cît timp e util sau moare dacă proprietarul său așa consideră că este profitabil.
Dacă la primele paragrafe Cesare Lombroso ar fi răsărit rînjind de undeva, acum se zvîrcolește în mormînt Abraham Maslow. Acea societate fericită pe care acești nenorociți o plănuiesc, nu mai ține seama de nici o nevoie umană. Ca atare, își propune să lucreze cu o gloată dezumanizată, drogată, abulică, oarecum asemănătoare cu antifele, belemeii și tefeleii pe care-i găsim prin piețe.
Cum se ajunge aici?
Să privim un pic societatea contemporană. După cum remarca marxistul maghiar Tamás Gáspár Miklos, societatea „viitorului” ar fi o societate care ar conține două categorii esențiale de populație: cei care muncesc (privilegiații) și cei care nu muncesc și trăiesc din mila statului, adică din „venit minim garantat”.
Punem peste asta modelul chinezesc al creditelor sociale și avem imediat o ierarhie a utilităților sociale și a recompenselor aferente („dreptul” de a călători cu transportul public, de a locui într-o zonă mai bună, de a face cumpărături în magazine mai acătării, viteză la internet etc.) și calicimea care trebuie să se mulțumească cu ce i se dă. Din nou, antifele, belemeii…
Ce vedem astăzi? O categorie populațională muncitoare, oameni cu școală și cu meserie, dar aceștia sînt preponderent conservatori și naționaliști (votanții lui Trump) – pe de o parte, iar dincolo avem toți frustrații societății din zonele metropolelor americane de pe cele două coaste, care n-au mai avut parte de educație solidă ca generațiile anterioare, tocmai din cauza „noii normalități” progresiste, corecții politic, care au umblat pe la facultăți inutile cum avem și noi („studii europene” etc.) care nu conferă nici o meserie și nici o pregătire utilă.
Mai adăugăm lucrătorii și luptătorii sociali, ONG-iștii, anarhiștii de profesie, cei care se înghesuie pe „rent a crowd” pentru 12 dolari ora pe care-i încasează de la tata Soros ca să spargă vitrine, pe cei deprinși „să li se dea”, mult și inutil, pe cei cu pregătire tehnică precară, chiar artiștii care nu-s în stare să-și producă nici măcar banii de băutură sau de chirie, minoritățile sexuale închipuite sau nu, feministele, drogații, cei care vor să se „bucure” de o viață sexuală fără opreliști și care militează pentru orice formă de avort, inclusiv cel de după naștere. Hai să mai punem și migranții și avem deja o întreagă lume pestriță care propriu-zis nu are cum să rezoneze cu nici o valoare conservatoare.
Diferența dintre prima impunere forțată a comunismului și cea de acum, este apetența imensă a spălaților pe creier pentru regimul totalitar de care vor beneficia din plin dacă nu se petrece vreo minune!
Dar, esența la care doream să ajung rezidă în măruntaiele putrede ale unui partid care s-a predat cu arme și bagaje corporațiilor și băncilor, care nu are nici cea mai mică străbatere să utilizeze pentru scopurile sale infecte persoane pe care ar trebui să le ajute. Nu, democrații legalizează consumul de stupefiante, de parcă nici n-ar existra o imensă problemă cu adicția de substanțe în Statele Unite, unde tot al doilea sau al treilea american are o astfel de problemă.
Da, 35% sînt altfel!
Cei din stradă, tot „democrați revoltați” sînt și milenialii, reprezentînd 35% din alegătorii înregistrați la aceste alegeri. Sunt copleșitor anti-Trump, dar nu s-au aliniat nici cu Biden și nici cu Kamala. La ei, orice zboară, se și mănîncă! Se dă la televizor? E adevărat. Scrie pe Twitter? E adevărat. Unde mai pui, că marii formatori ai nației, actori, muzicieni, profesori, au sărit cu toții în sprijinul „socialismului bine aplicat” și îi îndobitocesc. Un singur exemplu am să dau!
„Donald Trump este dedicat distrugerii planetei,” potrivit lui Noam Chomsky. Iar susținătorii săi (nimica toată de 73 de milioane de concetățeni) suferă, chipurile, de „sindromul dereglării Trump”. Trump Derangement.
Și așa ajungem la penultima categorie a democraților: vînduții. Lașii. Știu ce spun! Am corespondat ani de zile cu un profesor de comunicare de la Stanford. Pînă cînd a început să-i fie frică să își mai caște gura. Pînă cînd, din această frică și din lașitatea aferentă, s-a apucat să scrie cărți perfect imbecile, aliniate noului curent. Nici presa nu face excepție.
Și, în fine, îi avem și pe nevinovații „care pun botul” la promisiunile fără acoperire. Cei cărora le sună bine la ureche lupta cu rasismul, dar nu au un număr suficient de neuroni să se întrebe de ce există rasism (dacă există), cum naiba a ajuns Obama președinte timp de două mandate și nu a rezolvat nimic în acest sens etc. Din nefericire, vorbim despre categoria care înghite orice gălușcă: Trump e de vină! Cum și la noi, peee-seee-deee și Dragnea.
Samizdat 