Unfriend? Marș în bula ta, cu cei cu care te asemeni? E inutil să-mi pierd vremea cu un ”prost” care chiar nu vrea să înțeleagă lucrurile? Ce simplu ar fi! Dar ce ne facem cu cei din familie, cu prietenii de o viață, cu foștii colegi de clasă, de facultate, cei cu care am lucrat ani în șir împreună? În final, cu prietenii care te felicită de ziua ta și cărora le-ai dat de ceva vreme ”unfollow”, ca să nu te arunce în zona apropiată AVC-ului cu postările lor?
Mișună pe Facebook și prin viețile noastre o categorie de persoane care habar nu au pe ce lume trăiesc, nu pentru că nu ar avea capacitatea să înțeleagă, în fond sînt ingineri, absolvenți de politehnică, de matematică, de arhitectură, de chimie, ba chiar și absolvenți de științe sociale, artiști etc. Numitorul comun al tuturor este că ”se informează” de la televiziunile ce transmit așa-zisele ”știri”, ori de la radio, dar și acolo prostia și insuficienta pregătire profesională este dureroasă, din presa locală, devitalizată și tabloidizată, care chiar în ipoteza că n-ar fi angajată politic, tot aruncă pe piață pseudo-informații în loc de informații reale (genul acela cu ursulețul care s-a rănit la o lăbuță, cutremur în insula Fiji, oamenii de știință britanici au descoperit urme de cesiu pe altă planetă). Apoi, informație există destulă în circulație, atît de multă încît devine redundantă, depășește cu mult capacitățile unui om normal de a selecta cele trebuincioase, de balast. Vorbim, deci, despre o lipsă a ierarhizării știrilor. La fel, cum oricine are în spate opt ore de lucru, probleme cu copiii, chestiuni gospodărești de rezolvat, o mașină la reparat, seara, cînd pornește televizorul, nu se gîndește deloc să o facă din scopul de a extrage informații pe care ulterior să le verifice, căutînd ore în șir date sau documente oficiale. Asta ar fi, de fapt, treaba jurnaliștilor, de a interpreta, de a le pune în context, de a media între cetățeanul obișnuit și sursele de informare. Vorbim aici despre o ambiguitate crasă a știrilor. Ceea ce nu știe cetățeanul este doar faptul că noi nu mai avem presă. Avem o pseudo-presă, jalnică, partizană, infiltrată de acoperiți, ba chiar dominată de acoperiți și de mercenari.
Și să adăugăm faptul că intelectualii și-au trădat demult menirea, ei girînd cu prezența lor cele mai penibile creaturi din mass-media. Începînd cu ”intelectualii” proeminenți gen Pleșu, Liiceanu, Stelian Tănase și terminînd cu academicienii, cu o mențiune specială pentru Șora (stalinist) sau actorii mercenari pe care însă îi putem bănui că sînt doar pișcotari.
Pentru că, un alt lucru la care cetățeanul obișnuit nu se gîndește, este că toate se fac pe bani. Întotdeauna există un cîștigător și întotdeauna există și un perdant. Întotdeauna există cineva care realizează un profit, iar pentru acel profit este perfect dispus să investească sume infinit mai mici, cum ar fi cele ce se duc exact către presă sau, mai nou, ”influenceri”, gen Moise Guran, Mălin Bot, Dan Tăpălagă, Dan Turturică, Oreste, un întreg manej, perfect dispus să contrafacă orice știre, să explice că albul e negru și invers. Cam cum se făcea pe vremea sofiștilor. Mai mult, un întreg aparat propagandistic, susținut de o parte a clasei politice și a serviciilor, ONG-urilor, susține aberațiile, din aceleași interese pecuniare, astfel că acest cor, oricît de minuscul ar fi, poate lăsa senzația că este și unul cît se poate de reprezentativ, ca să nu spun că ar putea părea chiar legitim. Ceea ce este perfect fals! Dar, pentru a susține falsul, diverși mercenari construiesc suporturile necesare, astfel apărînd termeni precum ”fake news”. Lăsînd explicațiile academice la o parte, discutabile și acelea, știrile ”false” pot fi definite ca fiind cele care nu corespund ideologiei propagandei. Însăși denumirea este de natură a induce confuzia!
Iată de ce, un cetățean care a trecut prin trei decenii frustrante de tranziție, este dispus să își concesioneze viitorul fără să clipească, în urma bombardamentului informatic ce subminează pînă și experiențele lui directe, cum ar fi veniturile, condițiile de viață etc. La finele guvernării lui Tăriceanu, un individ intrase în direct la o televiziune ca să se plîngă de prim-ministrul care se afla în campanie electorală. Acuza era, evident, faptul că Tăriceanu ar fi ”hoț”, acuză lansată de ”cinstitul” Traian Băsescu. Fără vreo dovadă. Tăriceanu l-a întrebat pe ”indignat” dacă nu cumva a constatat că i s-au dublat veniturile pe timpul guvernării lui? Răspunsul a fost: ”Nu mă luați cu din astea”. La fel, acum, cineva mi se plîngea zilele astea ce ”hoț” este Dragnea, care nu i-a crescut veniturile ”decît cu 300 de lei”. Iar el, cu 300 de lei în plus chiar nu are ce face! Nota bene: muncește ca zilier pe 50 de lei! Că ceilalți, ăia ”de dreapta”, îi promit cu subiect și predicat reducerea veniturilor, este în regulă!
Ba mai mult, cetățeanul indignat, cel care urăște ”corupția”, ”hoția” sau lipsa de ”justiție” nu are habar că aceste teme sînt perfect artificiale, menite să-l țină exact în sărăcie și subdezvoltare, mai mult, ciuntindu-i drepturile și libertățile de care ar putea să se bucure. Cîți din prietenii noștri cărora le dăm ”unfriend” sau ”unfollow” știu bunăoară că nu a existat propriu-zis nici un dosar legat de vreo faptă de corupție, de hoție, de comiterea de ilegalități în cazul celor pe care i-a văzut încătușați la televizor? Că genialii procurori nu au găsit nici un caz de ministru, de secretar de stat, de director din administrația centrală, dar nici măcar prefect sau șef de Consiliu Județean care să fi furat și el ceva, care să se fi lăsat corupt? Toate faptele vizau chestiuni petrecute cu decenii în urmă, relatate de persoane dubioase, anume că X îl auzise pe Y spunînd că vreun politician a făcut sau a dres. Sau așa-zise abuzuri în serviciu. Încă o dată: nimeni din Guvernul Ungureanu, nimeni din Guvernul Ponta 1 și Ponta 2, nimeni din Guvernul Cioloș (dar el e cinstit, nu-i așa?), nimeni din Guvernul Grindeanu, nimeni din Guvernul Tudose, nimeni din Guvernul Dăncilă nu a comis vreo faptă de corupție? Păi cum așa? Atunci unde are loc corupția? La Școala de dans și bune maniere? Ca să nu mai spunem de clasarea dosarelor cu rezoluția ”fapta nu există”.
”Republica procurorilor”, cum bine i s-a spus, este compusă din persoane geniale. Cu toate astea, se pregătesc profesional în continuare. Amintim în treacăt masteratele și doctoratele de la SNSPA (fostul Ștefan Gheorghiu) și de la Academia Națională de Informații “Mihai Viteazu” care aparține direct de SRI. La fel, Școala masterală pe securitate de la Universitatea Babeș-Bolyai, cu generalul Florian Coldea. O adevărată pepinieră pentru cadre de nădejde pentru sistem! Mai puneți pe listă cursurile de ”perfecționare” de pe la Universitatea Soros (aka Central Europeană) sau pe la diverse ONG-uri Soros, mai puneți în balanță și că șeful SRI, Eduard Hellvig a fost șef la Soros Cluj și continuă să predice peste tot cauza societății ”deschise” de tip Soros, iar asta ar fi un prim semn că ”Justiția” se află într-o oareșicare derivă politică, nicidecum din cauza amestecului ”ciumei roșii”. Iar fiecare ieșire a ”dănileților” în stradă, ca să sprijine ”dreapta salvatoare” mai ridică un semn de întrebare asupra calității magistraților din țară și subminează încă un pic încrederea generală în justiție.
Are vreun sens să vorbim despre protocoalele secrete încheiate de SRI cu procurorii și judecătorii? Că se încălcau drepturile celor judecați? Că se fabricau dosare? Că judecătorii primeau de la SRI celebrele ”plicuri galbene” din care aflau cum trebuie să judece? Că au existat judecători cărora li s-au făcut dosare penale doar pentru că unii aveau suspiciunea că nu ar da sentințele dorite de cei care controlează de facto justiția? Că judecătorul Stan Mustață a murit din această cauză? Nu! Aceste discuții sînt inutile. Cînd după toate evidențele cineva mai susține integritatea unei ființe precum Kovesi, orice discuție devine absolut inutilă.
Dar, oricine ar putea înțelege un ”amănunt” cum ar fi că în 2016 existau 4.579 de dosare penale deschise unor magistrați! Asta la Ministerul Public. Peste asta, DNA mai avea 1.041 de dosare cu magistrați! În 2017, dosare deschise unor magistrați erau 4.034 la Ministerul Public și 866 la DNA. Partea cu adevărat interesantă rezidă în faptul că magistrații aflați în cercetare penală erau în număr de 2.193 de judecători şi de 1.227 procurori – pentru perioada 2014-2018. Trimiși în judecată? 8 – în 2017, conform procurorului general Augustin Lazăr și 16 înainte. Întrebarea este ce naiba s-a întîmplat cu celelalte dosare deschise magistraților? Simplu! Nimic. Unele au fost închise, altele s-au menținut în cercetare, una peste alta putem înțelege că ”Justiția” avea o gașcă care avea grijă ca lucrurile să rămînă sub control, iar soluțiile din dosarele celor ”vînați” să fie conforme cu cerințele politice, anume să fie anti-”ciuma roșie”. Nu are sens să discutăm aici despre inculpați. Rămînem la magistrați! Dacă o gașcă de procurori și-a permis să deschidă dosare penale și să-și șantajeze colegii, de ce ne mirăm oare că în clipa de față Laura Codruța Kovesi are pe numele ei 18 dosare penale? Și nu orice fel de dosare, ci cu fapte penale cît se poate de clare, ce se întind de la amenințare pînă la fals și uz de fals și mergînd pînă la mită. Dacă judecătorii și procurorii care au fost șantajați de colegii lor ar fi ieșit în față și ar fi formulat acuze clare pentru șantaj și de aici s-ar fi ajuns la dosare pentru șantajiști, am fi putut estima că ”Justiția” încearcă să se curețe. Numai că asta nu s-a întîmplat. A început în schimb măcelul. Unde cei care făceau dosare ieri sînt eviscerați astăzi, iar cei care eviscerează astăzi, vor fi victimele de mîine. Nu în ultimul rînd, există o categorie de bolnavi în ”Justiție”, care înglobează deopotrivă procurori ”psihopați” care îți fac dosar doar pentru că le-ai picat la îndemînă, cum există și judecători duși grav cu capul, care se laudă pe hol cîte decenii și secole de pedeapsă cu închisoarea au pronunțat. Ca la concurs. Cu cît ai mai multe ”secole” de sentință, cu atît ești mai bine văzut de restul judecătorilor. Ai ”milenii” pronunțate? Ești și mai tare! De parcă în chestiune nici nu s-ar discuta despre oameni și despre viețile lor. Cu atît mai ciudat mi se pare ca oameni obișnuiți să intre ca masă de manevră în această imbecilitate, susținînd ”zeița” sau să iasă în stradă cu hîrtiuca pe care scrie ”Je suis Gusti” în loc de ”Je suis cretin”.
Ce să ne mire că pe Facebook se strîng like-uri și distribuiri pentru susținerea ”penalei” care a generat prin prostia, dorința de parvenire și incompetența ei întregul haos din justiție? De parcă vreun procuror ar menține acuza de fals, sau nu, funcție de like-urile și share-urile de pe facebook.
Schizofrenia politică manifestată de USR, Cioloș și PNL, aici adăugînd și președintele, merge pînă acolo încît își bate joc la propriu de cetățenii țării, îi mint și îi prostesc pe față, iar aceștia, în loc să se gîndească, iau de bune toate balivernele politicianiste legate de ”Justiție”, bunăoară și campanii de genul ”Fără penali”. Fără care penali? O lege care interzice accesul persoanelor condamnate definitiv și nereabilitate să ocupe o funcție publică datează din 1999. Există de două decenii! Este Legea 188/1999. Abia 3 parlamentari (din 465) au fost condamnați penal definitiv (în trecut), din aceștia unul singur pentru fapte de corupție. Deci întreaga isterie nu este decît un PR politic, în urma căruia, cca. un milion de cetățeni au semnat ca USR să îi scape de cei 3 parlamentari (deși s-au găsit semnături false cu miile sau zecile de mii). Mai avem și 2 primari de orașe și 11 primari din rural care ar fi ”penali” dintr-un total de 3.184. Deci care țară este condusă de corupți? Din cauza căror corupți și penali nu merg bine lucrurile în România? Iată și soluția ”salvatoare”! Un pic de fascism, un pic de sînge…
Un cras abuz, ca cel din dosarul Kovesi, în care un inculpat penal nu doar că vine cu avocatul la proces, ci și cu procurorul propriu, care pledează în favoarea inculpatei, cred că e greu de găsit oriunde în lume. Cu toate acestea, liberalii consideră siluirea justiției o mare realizare, iar susținătorii lor circulă asta:
După cum spuneam, jocul are și o miză pe care susținătorii cuplurilor comice Iohannis-Rareș Bogdan sau Barna-Cioloș nu au cum să o vadă sau să o înțeleagă. A definit-o chiar Rareș Bogdan: ”a fi sau nu în Europa”. Desigur, pentru ei, ”Europa” nu înseamnă nimic altceva decît capital străin în detrimentul capitalului autohton, adică moartea oricărei investiții românești, vorbim aici și despre agricultură – căci o treime din suprafața țării a fost deja vîndută italienilor și francezilor, austriecilor etc. care exportă tot ce produc, pe urmă bănci străine care își externalizează profitul, retail franco-german care își vinde marfa și externalizează profitul, companii din energie care ne sug gazele și petrolul și îl comericalizează externalizînd profitul, și am putea continua lista la nesfîrșit. ”Justiția” e praf în ochi. Dacă ”prietenii” noștri francezi și germani care declară cu subiect și predicat că nu ne-ar ajuta în cazul unui conflict cu Rusia, de pildă, mîine s-ar decide să închidă retailul din România, care a penetrat pînă la nivel de cartiere, nimicind micile investiții autohtone, o bună întrebare ar fi de unde ne vom lua pîine? A fi la cheremul unora și altora este profitabil pentru corporațiile multinaționale, nicidecum pentru cetățeanul român. Și nu are absolut nimic nici cu corupția și nici cu justiția. Are legătură doar cu cartelurile care funcționează pe teritoriul românesc.
V-ați prins? Decît să avem un ”dictator” ca Dragnea – fără să înțelegem cum a ajuns Dragnea dictator – mai bine plătim străinii ca să ne jefuiască în tihnă. Să-și bată joc de munca și de banii noștri! Nu-i așa, ca să ne fie nouă mai bine!? Pare de domeniul psihiatriei… Să nu ne mire nici faptul că susținătorii ”justiției” sînt în majoritatea lor tefeliști. O parte, salariați ai corporațiilor, multinaționalelor, care se cred ființe ”superioare” măcar în public dacă la locul de muncă sînt cîrpe. Odată ieșiți de la muncă, li se activează însă vocația nonconformismului hipsteresc, de contestatari ai puterii. Dintr-un sondaj IRES (atîta cît se poate avea încredere în așa ceva), contestatarii actualei puteri (și sprijinitorii corporațiilor) au media de vîrstă între 37-44 de ani, au masterat sau doctorat, îi îngrijorează condițiile de circulație cu autoturismul și prețurile de pe piața imobiliară. Deci ce indici să le prezinți? Ce PIB-uri? Despre ce creșteri salariale să le vorbești? Despre ce creșteri de productivitate? Nu îi interesează! De notat, însă, că NU ÎI ÎNGRIJOREAZĂ CORUPȚIA ȘI NICI SITUAȚIA JUSTIȚIEI! Mașini bengoase, parcări moca, locuință. Gata! Abia 38 la sută lucrează în mediul privat, cu alte cuvinte, majoritatea lucrează la stat, deci habar nu au de problemele reale din economie, iar 18 la sută sînt pensionari! Ăștia sînt votanții ăia ”de dreapta”! Ce mai aflăm despre ei? Că au cont de Facebook și citesc presa locală de cîteva ori pe săptămînă. Nu ni se spune cît timp stau pe PRO TV…
Un frumos poster de sorginte sovietică ne spune despre furturile imaginare ale unor ”nenorociți”, în poză îl recunoaștem pe ”Dracnea”. Ca să nu eludăm subiectul, aici, dictatură înseamnă comunism, iar comunismul înseamnă ruși. Pentru cei cu mintea puțină, în Rusia e comunism, iar Rusia e dușmanul de moarte al României. Dacă în Rusia e comunism, la fel de bine e tot comunism și în România, iar liberalii vor ”să ne salveze” împreună cu cei din USR și împreună cu mesianica luptătoare LCK. Numai că, așa-zisa ”dreaptă” e tocmai stînga ca și doctrină, progresismul pe care vor să îl aducă este fix marxism și socialism. Din acest motiv nu găsim o literă despre ideologia acestor partide, sau a programelor lor politice! Decît ici-colo. Mai generoși, totuși, cei de la USR și +Plus ne spun prin diverși reprezentanți că vor să elimine școala, agricultura și proprietatea privată, că vor să scape de familie ca să se poată face sex în grup. Capitalism! Așa da! Liberalii vor să răpună Biserica și în general creștinismul, vor corporații străine, capital străin, renunțarea la suveranitatea țării. Și în calea acestor minunate perspective nu stă decît Dragnea, ”omul rușilor”, exact cum înainte ”omul rușilor” era Ponta și Crin și Geoană. Și iată-ne la începuturile băsismului.
Ceea ce pare absolut drăguț, este că ”ciuma roșie” vrea să fure ”tot”. Deși mare lucru nu a mai rămas. Poate Portul Constanța. De vînzarea căruia se leagă interesele unui Frans Timmermans care prin LCK ar vrea să-l scoată din joc pe ”coruptul” Dragnea. Altminteri, portul ar putea rămîne al României sau ar putea ajunge la americani. Ceea ce ar fi la fel de rău pentru Olanda. Deci, iată ”furtul”! Nici un ”ciumat” nu a fost prins și nu a fost vreodată trimis în judecată pentru furt, deși avem procurori cel puțin geniali și mesianici, cum am mai zis. Vreți să ne comparăm un pic cu francezii? Țară cu peste 66 de milioane de locuitori? Acolo, nimica toată, 9 milioane de cetățeni trăiesc sub pragul de sărăcie, 6 milioane sînt șomeri, 4,8 milioane beneficiază de ajutoare pentru hrană, 4 milioane au probleme de locuire, 3,7 milioane nu își permit produse de igienă, 15 la sută din populație renunță la încălzire. Și nu-l au pe Dragnea. Oare ce se întîmplă?
Samizdat 