Milkshake și Mazăre pentru europarlamentare

Uniunea Europeană a devenit în ultima vreme o construcție extrem de bizară, autoritară. Pasul următor ar putea fi totalitarismul, avertizează tot mai mulți lideri politici europeni ce au fost deja etichetați drept ”extremiști” de propaganda ”oficială”, a ”progresiștilor”. Lăsînd însă pentru o clipă campania electorală, să remarcăm că afara de stînga aceea care se crede ultra-democrată și reprezentînd elita și viitorul, există și o dreaptă, care nu este deloc extrema dreaptă – cum afirmă stîngiștii – ci reprezintă, pînă la proba contrarie, normalitatea. Stînga a devenit un conglomerat totalitar, ce înglobează socialiștii, verzii, liberalii, mascîndu-și pornirile îndărătul unor false îngrijorări precum situația femeilor, homosexualilor, migranților, dar și indicînd ținte false precum încălzirea globală (schimbările climatice) sau așa-zisele ”discursuri ale urii”. Partidele din România fac parte din aceleași ”familii” politice cu stînga. Fiind și ele tot de stînga. Nu există excepții.

 

Analizată din două extremități, de Vladimir Bukovsky – mai întîi, faimosul scriitor dizident anticomunist de pe vremea lui Leonid Brejnev, UE reprezintă o nouă versiune a Uniunii Sovietice, fiind condusă autocrat, de o gașcă de indivizi care se aleg între ei, care nu răspund în fața nimănui, care iau decizii secrete și care nu respectă dorința cetățenilor din țările componete, pe care țări, în schimb, le văd ca fiind colonii.

De la celălalt capăt, ”Brexit In A Burger King” se intitulează sceneta unui cunoscut actor de stand-up comedy britanic, Alistair Williams, care susține, de altfel în consonanță cu Bukovsky, că UE este un soi de balamuc, un ”Burger King” – referință și la milkshake-ul despre care este vorba mai jos – de unde clienții nu mai sînt lăsați să iasă decît ”tehnic”, nu și fizic. Aidoma Uniunii Sovietice care ținea în spatele ”Cortinei de fier” națiunile tîrguite de Stalin la Yalta.

Nu ne mirăm, așadar, de imensa popularitate de care se bucură Partidul Brexit în Marea Britanie, cum nu ne mirăm nici de atacurile cu milkshake asupra liderului partidului, nimeni altul decît Nigel Farage. A devenit extem de evident că dacă Partidul Conservator nu va reuși să scoată Marea Britanie din Uniune, Farage ar putea chiar deveni următorul prim-ministru. În doar șase săptămîni, Partidul Brexit a ajuns pe prima poziție în opțiunea electoratului, reprezentînd în intenții de vot mai mult decît cumulează conservatorii și laburiștii la un loc!

Dar, revenind la acel milkshake aruncat în Farage zilele trecute de un hipster cu alură de corporatist, vedem o frapantă asemănare cu ”tinerii frumoși și liberi” de la București care îl lovesc pe președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, cu cătușele peste nas sau cu microfonul în gură și cu aceeași voluptate aruncă cu făină și ulei în seniorii din Iași. Orice opinie independentă, orice opinie diferită de ideologia ”progresistă” atrage atacul ”idioților utili” ai regimului autoritar.

Și la Londra, și la București, astfel de acte trec mai nou direct în registrul ”libertăților de expresie”! A ”declarațiilor politice”. Numai că, gestul seamănă mai mult cu cel al lui Nikita Hruşciov care l-a scuipat pe ministul român de externe Corneliu Mănescu, doar pentru că nu au reușit să ajungă la un consens.

Nu de același regim se bucură însă adevărata libertate de expresie, care trece de la orwellianele definiții – ”War is peace. Freedom is slavery. Ignorance is strength” – la cenzură, la băgarea pumnului în gura tuturor care vor să comunice liber. Facebook, Twitter, YouTube, presa tipărită, televiziunile etc. suprimă oricui dreptul de a se exprima dacă o face contra regimului. Iar Bukovsky este unul care, așa cum spune, a trăit deja în ”viitorul” acela.

O altă stranie coincidență este legată de dorința celor două ”Uniuni”, ambele formate propriu-zis fără ca populația să fi fost cu adevărat consultată, de a construi ”omul nou”.

Este șocant că avertismentele lui Bukovsky datează din 2004 și 2006, cînd a descris deja pericolele ideologizării excesive a Uniunii Europene, intenția de dizolvare a tradițiilor, descompunerea națiunilor și etniilor, transformarea corectitudinii politice în ideologie opresivă, lichefierea statelor și chiar a instituțiilor unionale.

Asemeni Sovietului Suprem, spune Bukovsky, Parlamentul European pune doar ștampile pe deciziile Comisiei Europene, în timp ce un număr impresionant de birocrați duc la îndeplinire ordinele comisarilor.

http://www.webmarki.com/pochtovie-marki-sssr/50-letie-vooruzhennyh-sil-sssr–sc3604

Diferența ar fi că UE nu s-a impus prin forța armelor, ci prin amenințări economice, dar asta nu o scutește, în opinia lui Bukovsky, să împartă același sfîrșit cu Uniunea Sovietică, de îndată ce UE își va înceta expansiunea. Probabil de aici și dorința de a ocupa măcar jumătate din Africa! Proiectul sovietic de eliminarea etniilor și națiunilor a generat în fostul spațiu sovietic, după 73 de ani de regim totalitar mai multe conflicte etnice decît oriunde în lume. Iar sfîrșitul UE va fi identic.

În UE, la fel ca în URSS, corupția se construiește la fel, de sus în jos. În schimb, cei care demască ori se opun noului regim totalitar în devenire, spune fostul dizident, sînt reduși la tăcere sau eliminați. Noul ”gulag” este corectitudinea politică, în baza căreia oricine poate fi stigmatizat sau izolat pentru ”vina” de a fi ”rasist” de exemplu. Cazul exact al lui Farage. Iar asta, în opinia lui Bukovsky, este un semn clar de pierdere a libertății.

Dar nici noua justiție n-ar fi de subestimat! Ceea ce nu vede Bukovsky de la Cambridge, dar putem vedea noi, zi de zi, este farsa sau experimentul DNA, ce vrea să inducă ideea că o justiție de sorginte stalinistă ar fi cheia unui trai mai bun, în care unii acuză, iar ceilalți ”își dovedesc nevinovăția” sau crapă. Nu este o întoarcere în Italia operațiunii ”Mani Pulite” ce a pus pe butuci acolo întreaga economie, ci o întoarcere directă în Uniunea Sovietică a anilor ‘50. Iar dorința UE de a perpetua asemenea monstuozități este evidentă prin încercarea de a introduce pe ușa din dos, pe funcția de procuror european, a sinistului personaj Kovesi, dar și prin dorința de extindere a mecanismelor de tip MCV pentru toate țările.

Din campania electorală aflăm că Frans Timmermans, în deplină consonanță și armonie cu colegii săi vest-europeni, își dorește eliminarea parlamentelor și guvernelor naționale și puterea de a interveni direct în economia sau în finanțele țărilor membre UE.

URSS a ajuns un stat federal trîmbițînd ideea că numai astfel poate ocoli un eventual război. Același lucru se întîmplă sub ochii noștri în prezent, în UE! Macron și Timmermans deja se și văd în fruntea oștirii europene, iar cancelarul Merkel a găsit și inamicii: China, Rusia și Statele Unite.

În cadrul întîlnirii de la Paris, de pe 20 mai, dintre președintele Emmanuel Macron și Donald Tusk – președinele Consiliului European, aceleași acuze s-au proferat la adresa Rusiei și la adresa lui Steve Bannon, care ar încerca să influențeze rezultatele de la europarlamentare! Vedem astfel adeverindu-se și o altă ”profeție” a lui Bukovsky, anume că URSS nu a avut capacitatea de a se reforma, cum nici UE nu are această capacitate! Uniunea Europeană nu își va putea asuma nici propriul eșec. Orice s-ar întîmpla, pare că doar Putin poartă vina. Sau, mai nou, Bannon.

Deci? Cum spunea liderul ALDE, Guy Verhofstadt? Unica modalitate de a ieși din criză (care criză?) este de a ceda puterea și suveranitatea statelor membre tocmai instituțiilor europene! Vor ști vreo 20-30 de inși acolo cum să-și împartă mai departe această putere!

Veniți, micuților! Weber și Verhofstadt așteaptă votul.

România nu se află în situația fericită a Marii Britanii, nici economic și nici politic. În clipa de față, electoratul din țară este prins în cleștele unui abject șantaj. Pe de o parte, absolut toți candidații români vor îngroșa rîndurile socialiștilor lui Frans Timmermans sau a grupării Weber-Macron-Verhofstadt.

Pe plan intern, președintele de mucava a României, Klaus Iohannis, a anunțat public intenția de a da o lovitură de stat în urma alegerilor europarlamentare, dacă ”poporul”, ”românii lui”, vor demonstra că au o susținere mai mare decît cei care sprijină parlamentarismul și nu își doresc cedarea totală a suveranității. A înțeles cineva altfel?

Klaus Iohannis: ”Dacă românii vor veni la vor și vor spune că nu sunt de acord cu PSD, atunci noi avem un mandat să acționăm, imediat, a doua zi. (…) De data asta, există șansa unei schimbări reale! Semnalul, dragii mei, se va da pe 26 mai, la referendum și la europarlamentare”.

Partidele securistoide, la rîndul lor, și-au aliniat deja soldățoii de mucava la linia de start, inclusiv fostul președinte Băsescu își dorește o felie din tortul dulce al trădării țării. Mai șocantă decît anunțarea loviturii de stat este faptul că atît presa, cît și analiști, cît și politicienii, au început să ia în calcul această opțiune, de parcă țara nu ar avea un Parlament sau un guvern perfect funcțional, ambele rezultate din alegeri libere și corecte.

Dacă electoratul furibund al axei securistoide, în general nu face altceva decît să urle aberații și să profereze minciuni și acuze fără substrat, generalizări, acuze în masă, acest lucru vine și din faptul că este redusă numeric și perfect impotentă intelectual! În schimb, este generos finanțată și îndrumată de servicii.

Ca atare, dacă și ”cauza” cere asta, fostul primar al municipiului Constanța poate fi servit pe o tavă pentru a demonstra flămînzilor de ”justiție” că oricine se opune regimului o poate sfîrși în ”Beciul domnesc”. Într-un ”balet” scabros pe Digi24, televiziunea SRI, Cioloș și Barna se pun imediat să ”gătească mazăre”. Cică ”Chefi în alianță”.

Barna și Cioloș gătesc mazăre și consumă rahat

Mai punem pe listă și amînarea sentinței în fantasmagoricul dosar ce-l vizează pe Dragnea pînă după alegeri! Justiția e atît de independentă încît are nevoie de o numărare a voturilor înainte să poată da sentința!

La o adică, pentru cele două fotolii pe care le-ar putea ocupa UDMR-ul în PE, merită să profanezi și un cimitir! Iar votanții ”ciumei”, merită intimidați și demonizați de o gașcă de analfabeți aruncînd ulei și făină și bancnote de 1 leu în ei. Așa este gîndită astăzi campania electorală.

Este abjectă, dar este efectivă și bine țintită și executată pe segmentele vulnerabile. Tot aici intră și așa-zisul referendum, cu întrebări perfect imbecile și incomprehensibile pentru majoritatea electoratului.

În ce constă șantajul? Fie nu votezi, scîrbit, deziluzionat, conștient că, oricum, votul tău ar putea doar întări și mai tare pleava UE, caz în care, susținătorii degringoladei vor cîștiga alegerile și vor da cale liberă ”viitorului de tip URSS”, aducînd României un plus de urlete în stradă, acuze fără acopeire, suprimarea liberei exprimări ale opiniilor contrare așa-zisei ”elite” de tip Băsescu-Iohannis. Există și varianta să te duci și să votezi, dar și atunci, beneficiarii primi ai votului tău ar putea fi Timmermans, Macron și Verhofstadt. Care numai binele tău nu îl doresc!

Care este diferența? Diferența este una imensă: votînd cu cei care nu se află în rîndul partidelor securistoide – pe scurt, votînd PSD – propriu-zis se aruncă în aer scenariile bolnave care generează situațiile mai sus descrise, manipularea conștiințelor, demonizarea celor care-și doresc normalitatea și nu se vînd pe ei ori viitorul țării pe cîțiva arginți. E în regulă și votul pentru UDMR. Urmînd calea lui Viktor Orban, aceștia vor ajunge, probabil, primii în tabăra ”suveraniștilor”.

Steve Bannon, prevede un cutremur politic la scară europeană la sfîrșitul acestei săptămîni. Să sperăm că are dreptate. Pe 26 mai, învinge fie ”elita”, fie ”clasa muncitoare”. E timpul ca ”elita” să-și primească făina și uleiul înapoi!

Dar, a-i vedea pe ”băsiști”, pe ”tefeliști”, pe ”iohaniști”, pe toți trepădușii securiști puși cu botul pe labe, ar trebui să fie doar un prim pas. Să mă ierte pesediștii, dar mă tem că partidul lor nu merită un vot. Nu cred nici măcar preț de o secundă că Ciuhodaru este vreun geniu care îmi va reprezenta interesele în Parlamentul European. N-aș vota niciodată cu Rovana Plumb după ce a semnat Convenția de la Istanbul. Dar lucrurile au ajuns extrem de departe și în plan intern, și în plan extern. Votul acesta este din nevoie. Nu PSD, ci România are nevoie de un astfel de vot. Cum ulterior, ar trebui ca europarlamentarii votați să deconteze cu vîrf și îndesat efortul de a-i vota, trecînd din tabăra EURSS în cea a suveraniștilor.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Up ↑