Pe scurt, raportul zice că Rusia, China și Iranul sunt răi. Pentru cei care doresc mai multe amănunte, zecile de pagini care urmează vin doar ca să demonstreze acest „postulat”, printr-o luxuriantă împletire de fabulații, înșirarea unor dorințe și așteptări fără vreo bază în realitate, false teze ce duc la și mai false concluzii. Cu multă răbdare și un esențial simț al umorului, raportul se poate citi, deși nimeni nu face asta.
Chestiuni introductive (totodată și concluzive)
„Raportul ar trebui să reflecte perspectivele colective ale Comunității de Informații americane, să se concentreze pe cele mai directe și grave amenințări la adresa Statelor Unite”, iată descrierea oferită de Avril Haines, directorul serviciilor de informații naționale, în fața Congresului SUA.
Lipsa de date și argumente este frapantă. Dar să nu-i diminuăm valoarea, pe alocuri este, în schimb, de-a dreptul umoristică!
Raportul alocă spații generoase pentru a sublinia diverse teme propagandistice de politică externă, aceleași pe care le repetă zilnic cei din corul presei occidentale, despre China care îndrăznește să se dezvolte economic (a se înțelege că orice dezvoltare economică de pe planetă se face în detrimentul SUA), despre Rusia care devine o putere regională fără voie de la Washington, despre Iran care „contestă regulile de lungă durată ale sistemului internațional” (adică hegemonia SUA).
„Mulțimea care iese din această perioadă tumultuoasă va fi modelată de oricine oferă cele mai convingătoare argumente despre cum ar trebui guvernată lumea, cum ar trebui organizate societățile și care sisteme sunt cele mai eficiente în promovarea creșterii economice, care sunt cele mai capabile și mai dispuse să acționeze asupra soluțiilor la problemele transnaționale și la crizele regionale”.
Pasajul citat (din textul scris într-o acerbă limbă de lemn) relevă propriu-zis ideea centrală a „lucrării”, anume că totul se bazează pe „narative” sau după cum se zice aici „oferirea celor mai convingătoare argumente” despre ordinea mondială și „amenințările tradiționale și netradiționale” la adresa americanilor.
Se vorbește în raport despre „comportamentul competitiv” al unor state, perceput ca fiind o amenințare la securitatea SUA! Viziunea este schizoidă în cel mai fericit caz, considerând bunăstarea altora ca fiind un atac direct asupra SUA, titularul bunăstării planetei.
În nici un singur caz, raportul nu vede dezvoltarea economică a altora ca fiind firească, iar de aici sursa pentru cooperare sau schimburi comerciale mutual benefice, ci ca un atac asupra filozofiei de viață americane, a „ordinii internaționale bazate pe reguli”, anume pe regula că nu există nici o regulă!
La fel, orice cooperare internațională între state reprezintă tot o „amenințare” sau o „provocare”, o „exercitare malignă de influență” pentru „a perturba scena mondială” anume prin „interpretări greșite”, căci singurele „interpretări corecte” sunt cele ale SUA!
E amuzantă constatarea raportului că alte state au „datorii în creștere și, în unele cazuri, nesustenabile”, în condițiile în care Statele Unite au o datorie de 34,58 de trilioane de dolari, la un PIB de 23 de trilioane.
Evident că o asemenea datorie nu este nicidecum sustenabilă. Cea mai dezastruoasă economie a planetei, cea a Statelor Unite, nu are vreun competitor pe glob! Lista datornicilor în trilioane (că zeci de trilioane datorie au doar americanii) include cam o duzină de țări, datoria unora depășind produsul intern brut: Olanda, Franța, Italia, Canada, Elveția, Australia, Spania, Suedia se regăsesc pe listă.
Până și aici vedem că nu așa-zișii rivali ai SUA (China, Rusia) sunt cei cu probleme, ci tocmai partenerii SUA, cei care îmbrățișează „ordinea internațională bazată pe reguli”. China are o datorie de 2,45 de trilioane (și PIB de aproape 18 trilioane), Rusia 282 de miliarde (adică alt ordin de mărime – sub 14% din PIB), Iranul – 8 miliarde.
Așadar, teza că „instabilitatea” se datorează datoriilor în creștere este adevărată, doară că, e un pic invers decât se susține în raport, cea mai mare datorie nesustenabilă fiind a SUA, deci tocmai americanii generează instabilitate, pentru a-și compensa găurile!
E și mai amuzantă afirmația că dezechilibrele economico-financiare („șocuri economice și geopolitice”) ar avea o a doua cauză în „pierderi crescute de costuri și producție din cauza evenimentelor meteorologice”. Politicile așa-zis „ecologice”, „verzi” sunt cele care cauzează șocuri și dezechilibre, nu clima sau meteorologia. Dar, nu poți merge împotriva curentului propagandei occidentale! Pentru unii care vor să transforme agricultura în infracțiune penală („ecocid”) și să o scoată în afara legii, iată niște vorbe cam mari.
Cea mai drăguță găselniță este că „secetele scad capacitatea de transport maritim”, probabil că savanții serviciilor se așteaptă să sece mările și oceanele. În fine, o a treia sursă de probleme o constituie lipsa cenzurii, altfel spus, libertatea de expresie. În traducere: „răspândirea dezinformării”. Putem observa imediat că toate punctele raportului se suprapun cu exactitate peste anterioarele bălmăjeli de la Davos, cum și peste raportul Comisiei Europene (von der Leyen). Desigur, o banală coincidență!
Băieții cei răi: China, Rusia
Intrând în corpul raportului, avem o secțiune dedicată actorilor statali, în primul rând Chinei, apoi Rusiei, cu un năduf mai potolit fiind abordate cazurile Iranului și Coreei de Nord. „Băieții răi” ai planetei.
Dincolo de cele cunoscute (stat autoritar, „eșecuri economice” etc.), să ne oprim la chestiuni interesante. De exemplu, raportul se îngrijorează de „tensiunile interne” din China. Cum ar veni, rezistența crescândă a populației „la tacticile economice, diplomatice și militare” ale Chinei.
Ca și cum, faptul că americanii traversează o criză fără precedent acasă la ei, ce opune direct Washingtonul statelor federale pe tema păzirii propriilor granițe, trimițând Garda Națională, adică militarii rezerviștii să apere frontierele și să-i aresteze pe migranții ilegali care intră cu milioanele pe teritoriul țării, nu ar fi decât o bagatelă nesemnificativă. Până la o rebeliune a rezerviștilor chinezi împotriva Beijingului s-ar putea, totuși, să mai fie cale lungă!
O altă „îngrijorare” față de contextul din China, citim în raport, este situația că „multe țări” (nu știm care), își reduc exporturile de tehnologie către China, ceea ce împiedică dezvoltarea bazată pe tehnologie în sfera economică și militară a Chinei. Ceea ce, împiedică apoi țara asiatică să devină proeminentă regional și o putere globală!
Iată de ce chinezii vor să îi intimideze militar în Marea Chinei de Sud pe „rivalii lor” și să-i împiedice să dețină controlul asupra zonelor contestate. În traducere: în Marea Chinei, chinezii nu îi lasă pe americani să dețină controlul, așa cum ar fi „firesc”.
Alte „amenințări” la adresa americanilor zac în faptul că „Beijingul își propune să-și extindă influența în străinătate și să fie privit ca un campion al dezvoltării globale prin intermediul mai multor forumuri multinaționale și inițiative, cum ar fi Inițiativa Belt and Road, Global Development Initiative și Global Security Initiative”. Mai mult, „Beijingul încearcă să susțină dezvoltarea și securitatea în Sudul Global – zonele pe care Beijingul le percepe ca fiind receptive la angajamentul cu China din cauza experiențelor istorice împărtășite sub opresiunea colonială și imperialistă”.
Subliniem: susținerea dezvoltării și securității în Sudul Global reprezintă o amenințare pentru americani. Pe cale de consecință, pentru ca americanii să nu fie „amenințați”, în această zonă a planetei ar trebui să domine sărăcia și insecuritatea.
Nu scapă atenției raportului nici faptul că rușii și chinezii au raporturi bune în plan economic, diplomatic și militar, ceea ce ar fi primul aspect real al raportului și, culmea, din perspectivă americană, chiar ar putea reprezenta și o amenințare în cazul unui conflict angajat între SUA și Rusia (deocamdată) și potențial cu China (în viitorul apropiat).
Prognoza americană susține că economia Chinei va încetini din cauză că liderii politici nu înțeleg să „stimuleze” industria. De altfel, aceasta era și „problema” americanilor în privința Rusiei în urmă cu câțiva ani, când doreau să-l determine pe Putin să-și direcționeze majoritatea resurselor în diverse „stimulări” și a-l împiedica să-și constituie rezerve financiare. S-a văzut ulterior că opțiunile lui Putin au fost juste și aliniate cu o evaluare corectă a amenințărilor la adresa Rusiei. Mai presus de toate, a demonstrat că „narativele” nu țin loc realităților obiective.
Unele fraze sunt pe cât de bombastice, pe atât de stupide! Zice raportul, „China caută să devină o superputere tehnologică pentru a dobândi câștiguri economice”. Și cum ar trebui să fie? Să urmărească să aibă pierderi? Mai mult, cică „Beijingul încearcă să-și accelereze dezvoltarea prin investiții, achiziții și furt de proprietate intelectuală, operațiuni cibernetice, recrutare de talente, colaborare științifică și academică și achiziții ilicite”.
Iată un frumos amalgam de termeni cu conotații pozitive și negative, ce echivalează investițiile, recrutarea de talente, colaborarea științifică și academică cu furtul și achizițiile ilicite. Evident, nu se prezintă nici un exemplu, nici un caz concret, totul e la nivel de wishful thinking și alegații.
Mai aflăm din raport că există îngrijorări datorate dezvoltării posturii nucleare a Chinei, ceea ce „au crescut probabilitatea unei prime lovituri a SUA.” Un fel de a spune: hai să-i omorâm acum, până nu devin relevanți, mai ales că „Beijingul se va concentra pe construirea unei forțe militare și de apărare națională complet modernizate până în 2035 și armata populară va deveni o armată de clasă mondială până în 2049”.
„Cu toate acestea, Chinei îi lipsește experiența recentă în luptă, ceea ce probabil ar slăbi eficacitatea armatei și disponibilitatea liderilor de a iniția un conflict”, susține raportul. Nimeni nu și-ar putea reprima aici un zâmbet! E adevărat că americanilor nu le lipsesc experiențele, fie și recente, dar care ar fi lista victoriilor? Și care e ideea? Toată lumea trebuie să se războiască doar ca să se alinieze expectanțelor americane în materie?
Războiul rămâne, totuși, o bună afacere pentru SUA, chiar dacă raportul nu vorbește despre acest aspect. Pe 13 februarie 2024, Senatul Statelor Unite a aprobat un pachet de ajutor de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Taiwan și Israel. Potrivit datelor FMI, acest pachet reprezintă o valoare mai mare decât rezervele internaționale a 165 de țări. Cu alte cuvinte, din 194 de țări cu rezerve înregistrate în dolari, doar 29 au volume mai semnificative decât valoarea pachetului Senatului SUA. Iar asta reprezintă doar contribuția americană la menținerea conflictelor pe planetă.
La fel de amuzantă și partea în care se vorbește despre activitățile militare combinate ale Beijingului și Moscovei și care au dus doar la „minore îmbunătățiri ale interoperabilității”. Dacă e să judecăm această chestiune, un „succes” al administrației Biden este faptul că astăzi Rusia și China cooperează militar și au o interoperabilitate fie și „minor îmbunătățită”. După cum s-a văzut până aici în conflictul ucrainean, toată forța NATO nu a reușit să facă vreo mare scofală în fața Rusiei care nici măcar nu și-a mobilizat armata.
„Până în 2030, China va atinge probabil statutul de clasă mondială în toate domeniile tehnologiei spațiale, cu excepția unora”, mai spune raportul. Rețineți: toate, cu excepția unora. „Sectorul spațial comercial al Chinei crește rapid și este pe cale să devină un competitor global major până în 2030. De exemplu, China își dezvoltă propriul satelit pe orbita joasă a pământului.”
Apoi, „China rămâne cea mai activă și persistentă amenințare cibernetică la adresa guvernului SUA, a sectorului privat și a rețelelor de infrastructură critică”. În principal, Statele Unite se tem de „suprimarea liberului flux de informații în spațiul cibernetic”, în condițiile în care zona occidentală a planetei a devenit cea mai represivă față de libertatea de expresei, cenzura jucând un rol central în toate politicile Vestului.
Totuși, observă americanii: „China este lider mondial în aplicarea supravegherii și cenzurii pentru a-și monitoriza populația și a reprima disidența”. Probabil că deținerea lui Julian Assange sau lichidarea fizică a jurnalistului Gonzalo Lira sunt doar chestiuni periferice, greu observabile. Probabil că excluderea totală a lui Donald Trump de pe toate televiziunile, din toate ziarele și platformele digitale planetare a fost vreo operațiune a chinezilor!
Așa ajungem la capitolul „Operațiuni de influență malignă”, de unde aflăm: „China își propune să semene îndoieli cu privire la conducerea SUA, să submineze democrația și să extindă influența Beijingului.”
Nu-i vorbă, Casa Albă se străduiește din plin să le facă ușoară viața chinezilor „maligni”! Cu o conducere ca cea actuală de la Casa Albă, propriu-zis ceea ce le rămâne de făcut chinezilor este să își cumpere popcorn și să se lase pe spate în fotolii!
Dar, vine și explicația! „Operațiunile de informare ale Beijingului se concentrează în primul rând pe promovarea narațiunilor pro-China, respingerea narațiunilor promovate de SUA și contracararea politicilor SUA și ale altor țări care amenință interesele Beijingului, inclusiv imaginea internațională a Chinei.” Da, China nu este Uniunea Europeană! Iată că are nerușinarea să facă diferență între propriile interese și interesele americanilor.
Și, dacă mai avea cineva dubii: „China ar putea încerca să influențeze alegerile din SUA din 2024 la un anumit nivel, din cauza dorinței sale de a-și îndepărta criticii la adresa Chinei”. Cum ar veni, China ar prefera deputați și senatori de prin Ohio sau Texas, guvernatori (13 vor fi aleși în noiembrie) de prin Montana sau Missouri necritici la adresa Chinei? Pentru că, în privința președintelui, e mai grav! Trump iese din calcule, a fost probabil cel mai ostil președinte american față de China, dar poți să te pui cu Joe Biden, această eminență geopolitică?
În fine, mai aflăm din raport că „rata natalității din China continuă să scadă”. La fel, „ratele căsătoriilor se află pe o traiectorie descendentă similară, ceea ce va consolida tendințele negative ale populației și o forță de muncă în scădere”. Să amintim aici că populația Chinei este de peste 1,4 miliarde, iar scăderea este de zero virgulă ceva.
Asta, în timp ce politicile woke americane militează deschis pentru avorturi, ceea ce nu au cum să crească natalitatea! Mai mult, privind datele statistice americane, se observă fără vreo dificultate că ratele natalității s-au înjumătățit propriu-zis din 1950 încoace, cu o ușoară creștere în perioada 1978-1993, de unde declinul a mers constant până la zi. În ultimii trei ani, natalitatea a sporit nesemnificativ din cauza influxului milioanelor de migranți, intrând din nou pe scădere din 2023. Despre căsătorii, poate că nu americanii ar trebui să discute! Politicile pro LGBTQIA+ nu încurajează deloc căsătoriile, fiind însă elementul central al majorității dezbaterilor publice, demersurilor politice și culturale americane. De notat că, începând cu 1970, rata căsătoriilor în SUA se află pe un trend de descreștere accelerată (ajungând de la cca.86% la doar 34% în prezent). Cum ar zice evanghelistul: de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu observi bârna din ochiul tău?
„Rusia va continua să-și urmărească interesele în moduri competitive”
Capitolul dedicat Rusiei începe cu observația că „va încerca să-și apere interesele”. Cine ar fi crezut una ca asta? Se recunoaște de către autorii raportului, cu mare zgârcenie, faptul că PIB-ul Rusiei este pe creștere „modestă”, dar se spune imediat că există dubii în privința „competitivității pe termen lung”.
Ceea ce nu spune raportul este faptul că Rusia are o datorie mică și gestionabilă, că are propria industrie, bazată pe propriile resurse și pe propria forță de muncă, astfel că orice creștere economică este organică și nu artificială, nu din pix, iar construirea alături de țările BRICS a unei infrastructuri financiar-bancare și dezvoltarea unei noi infrastructuri comerciale, face ca Rusia să nu resimtă dramatic nici chiar uriașele cheltuieli cauzate de războiul cu NATO.
Capacitatea de finanțare (bazată pe datorie) a Statelor Unite, folosită pentru înarmarea din ce în ce mai mare a „aliaților” săi, promovarea conflictelor proxy și a războaielor sau „intervențiilor militare”, sprijină, de asemenea, o structură militară cu acoperire globală, cu aproximativ 750 de baze militare în afara teritoriului național.
Aceasta este inima sistemului american de extorcare. Nivelul actual de îndatorare al guvernului federal al Statelor Unite este comparabil doar cu cel al perioadelor marcate de eforturi semnificative de război. Datoria sa publică federală, măsurată în procente din PIB, a atins deja niveluri similare cu cele din al doilea război mondial.
Avantajele apar din faptul că absorbția titlurilor de valoare emise de Statele Unite au devenit o politică necesară pentru celelalte state care acționează pe piețele valutare în apărarea monedelor proprii. La fel pentru agenții privați, deoarece a avea în portofolii titluri ale trezoreriei SUA este imperativ pentru a face față riscurilor ridicate ale unui sistem instabil. Această putere monetară a Statelor Unite este mai redutabilă decât puterea sancțiunilor financiare în sine și este utilizată de Washington împotriva tuturor țintelor politicii sale externe.
Problema este că NATO și SUA au fost deja depășite de Rusia în dezvoltarea armelor strategice, în special a celor hipersonice. Această nouă dezvoltare a reprezentat o revoluție în arta războiului și o parte importantă a Occidentului nu a înțeles-o încă pe deplin. Pe de altă parte, din punct de vedere economic, China este deja cea mai mare economie din lume, reprezentând în 2023 nu mai puțin de 18,82% din PIB-ul mondial pe baza parității cu puterea de cumpărare (PPP), în timp ce SUA ajungea doar la 15,42%. Apoi, Beijingul și Moscova dezvoltă și aprofundează parteneriate strategice în mai multe domenii sensibile ale relațiilor internaționale: arme, tehnologie, energie, monedă, finanțe etc.
Din raport: „Angajamentul economic profund al Moscovei cu Beijingul oferă Rusiei o piață majoră pentru energie și mărfuri, o mai mare protecție împotriva sancțiunilor viitoare și un partener mai puternic în opunându-se Statelor Unite. China este de departe cel mai important partener comercial al Rusiei, comerțul bilateral a ajuns la peste 220 de miliarde de dolari în 2023, depășind deja volumul total record din 2022 cu 15%”. Dar, una din „durerile” reale ale comunității de informații din SUA o reprezintă faptul că Rusia își compensează declinul relațiilor cu Occidentul prin extinderea legăturilor cu China, Iran, Coreea de Nord și țări cheie ale Sudului Global. Deși termenul „compensare” nu este acoperitor pentru imaginea de ansamblu!
Conflictul din Ucraina continuă să fie ambalată ca o poveste
Chipurile, „Rusia, nu a reușit să obțină subjugarea completă a Ucrainei” de parcă și-ar fi propus vreodată! Apoi: „Rusia a suferit mai multe pierderi militare decât oricând de la al Doilea Război Mondial”. Evident! Pentru că nu a mai avut războaie. „Armata rusă are și va continua să se confrunte cu probleme de uzură, lipsă de personal și provocări morale”.
În realitate, armata rusă a scăpat de echipamentele perimate și se utilează cu tot ceea ce este mai bun la ora actuală, altminteri, citim chiar în pasajul următor al raportului (probabil din dorința de a se contrazice): „Industria de apărare a Rusiei este în creștere semnificativă, la fel și producția unei panoplii de arme cu rază lungă de acțiune, muniții de artilerie și alte capacități care îi vor permite să susțină un război lung de mare intensitate, dacă este necesar”. Cât despre „lipsa de personal”, coada de voluntari veniți din diversele colțuri ale federației vorbește de la sine. Mai putem citi că „Incapacitatea Rusiei de a obține victorii rapide și decisive pe câmpul de luptă, împreună cu loviturile ucrainene în interiorul Rusiei, continuă să genereze îngrijorarea că Putin ar putea folosi arme nucleare”. Astfel de „îngrijorări” au probabil „analiștii militari” ai CNN! Ceilalți, chiar și cei ai „comunității de informații” ar putea să lectureze doctrinele militare ale Rusiei, care diferă substanțial de cele americane. Dacă americanii vorbesc în doctrinele lor despre „lovituri preventive”, chipurile au ei informații că adversarul ar dori să îi atace, rușii au o politică defensivă. Nu de atac, ci de apărare. La fel, rușii nu au spus niciodată că și-ar dori „victorii rapide și decisive”, modelul este american, gen „șoc și groază” (Shock and Awe), bazat pe bombardarea totală a inamicului, urmat de ocuparea terestră. Rusia nu are în vedere distrugerea propriei istorii (Rusia kieveană), pentru că, spre deosebire de americani, luptă aproape de casă, nu pe alt continent.
Compania „Vagner”
Comunitatea de informații americană pare să nu fi aflat că gruparea despre care vorbește în raport se numește Wagner. La fel nu a aflat deocamdată că Rusia nu se bazează pe grupul Wagner, ci utilizează această companie militară privată. Raportul zice că „pentru a ascunde mâna Moscovei în operațiuni sensibile”. Unde? În prima linie?
E interesant că americanii se plâng de utilizarea companiilor militare private! „Câteva dintre aceste firme asociate cu rivalii americani, cum ar fi cele din Rusia, amenință securitatea globală în multe țări și regiuni prin capacitatea lor de a stimula potențial violența și de a escalada instabilitatea în regiuni deja fragile”.
Rusia are Fakel, Patriot, Redut și Wagner. Adică patru. Americanii, în schimb, au AirScan, Academi (fosta Blackwater), Jorge Scientific Corporation, KBR Inc., MAG Aerospace, MVM, Inc., Northbridge Services Group, Northrop Grumman, RTX Corporation (care a înghițit și Raytheon), L3 Technologies (care a înghițit Titan Corporation), Triple Canopy, Inc. (parte a Constellis Group), Vinnell Corporation, ADT Inc., Allied Universal, G4S Secure Solutions (USA), Inter-Con Security Systems, Inc., Monitronics International, Inc., Paragon Systems Inc., Vivint Inc. Să tot fie câteva!
„În timp ce Putin prezintă eșecul revoltei PMSC Vagner din iunie 2023 ca o dovadă că societatea rusă este unită în spatele conducerii sale, el continuă să se confrunte cu provocări interne, inclusiv sprijinul elitelor, presiunea economică și povara războiului din Ucraina”. Dacă luăm în calcul doar rezultatul ultimelor alegeri, dar mai ales mobilizarea electoratului care a ieșit la vot în număr record ca să-și susțină președintele, probabil că nu este nevoie de alte comentarii.
Cu toate că pensionarele din Ucraina doboară cu borcane de murături drone, avioane și rachete, temerea justificată a americanilor este concentrată pe capacitățile Moscovei de a dezvolta rachete cu rază lungă de acțiune și sisteme de livrare subacvatice „care pot ocoli apărarea antirachetă a SUA”. La fel, îngrijorări serioase generează și capacitățile contraspațiale rusești de descurajare strategică.
Din chestiunile amuzante, din nou, vedem că există temeri ale americanilor că rușii ar recurge la măsuri similare aruncării în aer a gazoductelor Nord Stream 1 și 2. „Rusia își menține capacitatea de a viza infrastructura critică, inclusiv cablurile subacvatice și sistemele de control industrial, în Statele Unite, precum și în țările aliate și partenere”. A avea capacitatea nu înseamnă neapărat și a avea dispoziția necesară pentru a încălca normele internaționale.
Sărim peste Aleksei Navalnîi și Serghei Skripal, doar ca să ajungem la „amenințarea cibernetică” prin care rușii ar putea ataca „o varietate de ținte”. Nu se precizează care e acea varietate. Evident, și Rusia vrea să „influențeze” alegerile din SUA „în anumite moduri care îi susțin cel mai bine interesele și scopurile”. Altminteri, americanii nu influențează alegerile, nu răstoarne guverne. Ei doar „aduc democrația”.
Serviciile americane par alarmate de faptul că „Rusia va rămâne un concurent spațial cheie”, că își dezvoltă serviciile spațiale cum ar fi comunicațiile, poziționarea, navigarea etc. dar mai ales pentru că a avertizat că infrastructura comercială din spațiu, folosit în scopuri militare, poate deveni o țintă legitimă, în timp ce-și dezvoltă capacitățile de apărare spațiale.
În mod frapant, nu găsim nici o silabă despre BRICS! Capitolul se încheie cu Iranul care încearcă să câștige influență, acționând în războiul Israelului împotriva Gaza ca „o amenințare regională cu activități mai largi de influență malignă”, la fel și Coreea de Nord, lucrează pentru a-și extinde capacitățile de arme de distrugere în masă.
Conflicte armate sau tot atâtea oportunități de investiții pentru complexul militar-industrial
Conflictul din Gaza deschide această listă, unde nu există interese SUA declarate, poate doar menținerea conflictului și în următorii ani și slăbirea tuturor deopotrivă, a Iranului, Israelului și a țărilor arabe. „Viabilitatea lui Netanyahu ca lider, precum și coaliția sa de guvernare formată din partide de extremă-dreapta și ultraortodoxe care au urmat politici dure în problemele palestiniene și de securitate ar putea fi în pericol”. Un guvern diferit, mai moderat, este o posibilitate – arată raportul.
Sunt deplânse atacurile împotriva forțelor americane din Irak și Siria, fără a se face vreo referire la rațiunea de a menține trupe în aceste țări. Nici o vorbă despre petrol!
A doua poziție aparține Chinei! Refuzul chinezilor de a se lăsa blocați pe mare, nu doar în Marea Chinei de Sud, ci și în Est, susțin americanii, ar putea duce la tensiuni și cu Japonia. În cazul Mării Chinei de Sud, putem observa consolidarea unei limite critice datorită nivelului atins de procesul de militarizare a Taiwanului din cauza presiunii Statelor Unite, care continuă, de asemenea, să-și consolideze cele două centuri de baze militare, încercând blocarea ieșirilor Chinei către mări.
Iar de aici încep fanteziile! Un război al chinezilor cu India pe bază de „calculare greșită și escaladare” ar fi o bună sursă de conflict.
O ciocnire militară între India și Pakistan, bazat pe un „eveniment care să declanșeze o escaladare rapidă”, pare o altă șansă pentru război.
Azerbaidjan-Armenia cuo „confruntare militară limitată ca durată și intensitate” încheie lista conflictelor interstatale.
La conflictele intrastatale regăsim ciocniri între naționaliștii sârbi și autoritățile kosovare. Apoi, liderul sârb bosniac Milorad Dodik și-ar putea dori neutralizarea supravegherii internaționale în Bosnia și secesiunea de facto pentru Republica Srpska. Acțiunea sa i-ar putea determina pe liderii populației bosniace (musulmane) să-și întărească propria capacitate de a-și proteja interesele și, eventual, să conducă la conflicte violente care ar putea copleși forțele de menținere a păcii.
Nu scapă atenției nici Afganistanul, iar de aici se trece în Africa, unde potențiale ciocniri ar putea avea loc – potrivit raportului – în Sudan, Etiopia, Burkina Faso, Mali și Niger. Adică, în țările care au cam dat ultimatum trupelor franceze și americane, iar pe măsură ce acestea părăseau zona, apăreau drapele rusești, iar investitorii chinezi începeau să-și facă primele calcule. Haiti și Venezuela încheie lista buclucașă. În Haiti, e adevărat, ar fi suficient să reapară Fundația Clinton, iar revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar putea continua saga loviturilor de stat eșuate din Venezuela și înscăunarea președintelui neales de nimeni – Juan Guaido.
Americanii se droghează din cauza mexicanilor și chinezilor
Crima organizată transnațională (TCO) amenință sistemele de sănătate publică din SUA. „Drogurile ilicite, inclusiv fentanilul, heroina, metamfetamina și cocaina provenită din America de Sud contribuie la cererea globală de droguri. TCO din Mexic sunt producătorii și furnizorii dominanți de droguri ilicite pe piața din SUA. Fentanilul ilicit va continua să reprezinte o amenințare majoră pentru sănătatea americanilor. În 2023, majoritatea celor peste 100.000 de decese anuale prin supradoză de droguri din Statele Unite au fost atribuite fentanilului ilicit. China rămâne sursa principală de produse chimice ilicite precursoare de fentanil și echipamente de presare a pilulelor”.
Albii sunt extremiști violenți motivați rasial sau etnic
„Mișcarea transnațională a extremiștilor violenți motivați rasial sau etnic, în special motivată de supremația albă, va continua să stimuleze violența în Europa, America de Sud, Australia, Canada și Noua Zeelandă, inspirând actorul singur sau atacurile cu celule mici care reprezintă un amenințare semnificativă pentru persoanele din SUA”.
După o asemenea enunțare a problemei, „supremația albilor”, violențe la nivel planetar, nu poți decât să tragi adânc aer în piept și să treci la următorul paragraf, lămuritor, care explică savant că în ultimii trei ani au existat cinci atacuri clasificate ca fiind motivate rasial sau etnic.
Ca un „finis coronat opus” vine și trimiterea către un site inexistent al „teroriștilor albi” despre care aflăm că reprezintă, de fapt, un grup de pe Telegram.
Samizdat 
Leave a comment