Zice-se, cea mai mare pacaleala a Diavolului este sa ne faca sa credem ca nu exista! Cam asa si este! In 2014 a aparut in spatiul public celebra zicere cu “Ma pis pe el de vot“. Nu intimplator! Nu fara argumente. Sustinatorii temei au pus pe masa faptul ca nu exista diferente semnificative intre actorii politici, pentru inceput partidele fiind “aceeasi mizerie“, dezbaterea politica fiind un recurs primitiv la acuze si invective, exagerari, diabolizari, nimic concret pentru cetateanul obisnuit. In spatele cortinei, o intreaga armata de “functionari publici” alesi pe sprinceana dintre neamuri, pile, amante, neamuri ale finantatorilor partidelor. De unde sa vina schimbarea? Sa mai zicem de combinarile si recombinarile de toate culorile ale puterii, de partidele balama si avem intreaga scena. Rezultatul unic: posibilitatea de a alege intotdeauna raul cel mai mic. Fara nici o garantie ca asta ar putea sa schimbe cu ceva lucrurile.
Alina Dumitriu nu mai era generatia de dinainte de 1989. Prea putin isi amintea probabil de anii comunismului, de cavourile din beton prefabricat numite apartamente, neincalzite, adesea cu curentul taiat pentru ca “Geniul Carpatilor” facea economii, de cartela de piine, de cartela pe care iti luai 5 oua daca gaseai, de cartela de carne si restul. De cozile interminabile la care stateai de azi pina miine ca sa ti le cumperi, eventual. De festivalul perpetuu de cintare a “celui mai iubit fiu al poporului” care te enerva parca si mai mult. De programul de doua ore la TV, de faptul ca nu existau ziare, ca nu puteai iesi din tara, de muncile patriotice, de munca fortata la Casa Poporului, la Canal sau in Valea Jiului. De culesul porumbului, toamna. Sau a sfeclei. De setea aceea de libertate!
Alina Dumitriu a ales sa nu isi fructifice votul, rod al “singelui varsat” in decembrie 1989 de cei care au avut curajul sa se opuna regimului Ceausescu. Democratia, inteleasa in 2014 era “un dat”. Din care Alina Dumitriu a ales sa vada doar lipsurile. Libertatea o intelegea ca fiind a alege raul cel mai mic. Dar pina si asta insemna o alegere.
Sigur ca cei care au aparat-o au dus problema inapoi la Ceausescu. Nu-i asa, pe vremea aia, de bine de rau, aveai un apartament si un job, ziceau. Nu cred ca vreunul din cei care s-au grabit sa spuna asta si-ar dori tare mult sa locuiasca in vreun apartament ceausist, unde vintul batea pe sub ferestre, unde lumpenii urlau si se bateau pe scara, unde vomitau betivii adusi de la tara ca sa devina muncitori in combinatele industriale. Nu cred ca si-ar fi dorit sa aiba “joburi” la care sa ajunga dupa ce ar fi inghetat in statie o ora si apoi sa fluture ca o perdea in usa vehiculului pina partea opusa a localitatii. Nu cred ca si-ar dori cineva astazi sa puna miinile pe tabla rece si unsuroasa ce se prelucra acolo si pe care nimeni nu ar fi reusit sa o vinda vreodata daca n-ar fi existat Rusia, China sau CAER-ul. Normal ca existau si exceptii. Pentru unii! Nu pentru muritorul de rind, care dupa “job” se ducea sa stea la coada pentru o franzela.
S-a murit la Revolutie pentru dreptul de a vota? Ma pis pe el de vot! Unii sint prosti, aialalti sint corupti, ceilalti is unguri, iar eu nu traiesc cum vreau! Ce sa inteleaga cetateanul obisnuit? S-a chinuit ani de-a rindul sa priceapa cu ce se maninca votul si ce iese din urna, a inteles ca pleaca ai nostri, vin ai nostri, sfada e mare. Nici presa, nici televiziunile, nici radiourile, mai tirziu nici internetul nu aveau sa vina cu vreo clarificare. Iar politicienii cu atit mai putin. Cind si cind, apareau in fistichiile lor campanii electorale si se dadeau ba patrioti, ba salvatori, ba cei care vor aduce schimbarea, ba traiul mai bun. Si ce s-a intimplat? Nimic.
Pe urma, ceva s-a schimbat! Nu faptul ca presa ori politicienii s-ar fi aplecat si asupra agendei cetateanului, ci faptul ca au inceput sa il foloseasca la modul abject. Au inceput nu sa retaca anumite lucruri, ci sa minta! S-au matrasit ziaristii de prin redactii si s-au adus activisti si propagandisti. Goarne ale partidului. S-a inceput nu doar demonizarea opozitiei (cu asta s-a inceput!), dar si demonizarea electoratului.
Cind s-au gasit debusee pe bloguri, propaganda a navalit si aici cu puzderie de bloguri toxice. Cind apoi s-a ajuns pe social media, a urmat explozia de conturi false. Tirziu, cind lumea a inceput sa inteleaga ca este mintita, a inceput sa inteleaga ca ar putea schimba lucrurile prin mijloacele pe care i le pune tocmai democratia la indemina. Prin vot, cum ar veni. Asa incit, oamenii au inceput sa voteze. Impotriva raului. Pentru suspendarea presedintelui, pentru alegerea coalitiei care promitea sa-l invinga pe presedintele cel rau. Numai ca nici acesta nu statea cu bratele in sin. Avea la indemina abuzul! Constituirea unei formatiuni politice parlamentare nevotata de nimeni, anularea unui referendum valid pe ziceri puerile si inventarea unei Curti Constitutionale supraparlamentare, aservirea Justitiei, protocoale ale serviciilor cu procurorii si judecatorii, cite si mai cite! Abia acum, toate restantele clasei politice aveau sa fie decontate in fata cetateanului! Lipsa de comunicare, pierderea increderii… Si nici noul presedinte nu s-a dovedit cu nimic mai bun.
Numai ca, intre timp, a aparut o noua generatie! O generatie mai spalata – din bun start – pe creier, crescuta in si indopata de propaganda basista si iohanista care dureaza de vreo 13 ani, sprijinita copios de o Justitie corupta, ascunsa indaratul unor sintagme de genul “noi nu putem comenta deciziile justiei”, “voi incerca sa-mi dovedesc nevinovatia” si alte asemenea, de o asa-zisa presa care doar presa nu mai e, unde indivizi patibulari isi varsa zi de zi tonele de venin asupra unicului partid ramas sa apere valorile cit de cit democratice ale tarii, institutiile ei, dar si asupra votantului simplu, la toate astea adaugindu-se pletora de asa-zise ONG-uri ce nu fac altceva decit sa serveasca interese oculte din afara tarii, aidoma serviciilor copios platite din banul public. Ce sa inteleaga un tinar care a crescut in asta? Un tinar care orice ziar a deschis a inteles ca PSD e corupt, care orice site a deschis a aflat ca PSD e abominabil, care orice TV a deschis a aflat ca PSD e plin de hoti si de borfasi? Si tot asta auzea si acasa si pe strada.
Ca sa inchidem cercul, sa mai amintim de cei care si-au luat talpasita. Sa mai amintim, daca tot am ajuns afara, ca si acolo exista interese si foame de bani. Presa corupta si ONG-uri necinstite. Corporatii hulpave. Foame pentru resursele energetice. Foame pentru a acapara aur, sare, metale rare, cherestea, porturi, hidrocarburi, gaze. Iar o tara invatata sa se urasca era numai buna sa beneficieze de atentia “aliatilor” externi.
Cind din toate sursele ti se spune acelasi lucru, si dinafara, si dinauntru, concluzia ta nu poate fi decit una si singura: Ma pis pe el de vot! Mutatia survenita este insa ca noua mictionare nu se mai refera la propriul vot, cum era in cazul Alinei Dumitriu, ci se refera la votul dat “ciumei rosii”. Noua generatie a inghitit galusca propagandistica atit de adinc incit n-o mai poate regurgita. Pentru ei, votantul PSD este prost, sarac, fara dinti, sclav, se multumeste cu nimic, poate cu o punga de malai in schimbul votului, este comunist, dar mai presus de toate inutil si ar cam trebui ucis. Din cauza acestui votant, “tinarul frumos si liber” – un alt concept de laborator, iata, nu se poate realiza, nu are scoli, nu poate cistiga mai bine, nu are autostrazi, servicii medicale, in general libertatea si bucuria de a trai. Ii uraste din ficati pe “ciumatii rosii” si are un singur mesaj: Muie Dragnea! Muie PSD! Asa isi educa si copiii! La Cluj, protestul MUIE PSD din fata Prefecturii s-a derulat in prezenta copiilor, s-a scris MUIE cu creta pe asfaltul din fata institutiei si nimanui nu i s-a parut nici macar bizar. S-a strigat Muie! Muie! Muie PSD! de mamicile intinse ca niste moluste pe asfalt. In Clujul care se pretinde centru universitar.
Tefelistul nu mai este sensibil la argumente. La cifre. La Eurostat, la prognozele Comisiei Europene, la evaluarile Bancii Mondiale. Necum la datele transmise de Guvern. Argumentele s-au tot rostit timp de 30 de ani si n-au dus la nimic. Deci nu-l mai intereseaza. El “stie”. S-a nascut stiutor. Vrea totul, acum. Dupa un miting. Dupa ce glasuieste necoruprtul Iohannis la TV sau magnificul Malin Bot in fata interlopilor care bat septuagenari sau maltrateaza femei in uniforma statului. Nu-i pasa. Sa arda totul, tara, oamenii, Parlamentul, Guvernul, Constitutia. Ei cred in “conducerea colectiva”, vrea sa traiasca intr-o societate anarhica in care cel puternic il ucide direct pe cel slab si ii ia avutia, il trimite pe cel pe care il suspecteaza de ceva direct la puscarie, unde strainii sint cei mai buni si ai tai sint cei mai ciumati. Tefelistul este fascist pina in maduva oaselor. Se considera o rasa superioara, desi pina in prezent nu a reusit sa faca absolut nimic afara de plozi. Presimt ca urmeaza o toamna lunga si fierbinte. Cineva va primi o lectie usturatoare. Fie majoritatea tarii, daca nu se va mobiliza, fie mucosii misecuvinisti care sint o minoritate agresiva.
#rezist (poza originala a fost editata! – originalul aici: https://i.imgur.com/Kcy4Wuy.jpg)
Samizdat 
Un articol bun pe care il voi cita in cadrul unuia ce il am in lucru ce sa vina cumva poate in completare sau mai degraba, ca o opinie complementara.
LikeLike